În vacanţă citim oricum: fie pentru că nu suportăm timpul mort, fie că avem timp de omorît. De aceea, plecatul în vacanţă presupune un embarras du choix în plus: ce cărţi să alegi cînd librăriile sînt pline, dar nu prea ştii ce merită să iei cu tine în tren, la pădure, pe plajă şi pe cîmpii. Aşa că i-am invitat pe editori şi pe scriitorii înşişi să ne ajute, să ne vorbească despre cărţile lor recente sau să ne spună ce mai citesc ei. Pentru inspiraţie.

T.O. BOBE Ce vor găsi cititorii tăi în Centrifuga, cea mai proaspătă carte a ta? Două bucăţi mai vechi de poezie - Centrifuga şi Bucla - care, după ce s-au căutat multă vreme, iată că s-au întîlnit între copertele aceleiaşi cărţi. Conform ultimului text şi, mai ales, ultimului cuvînt din prima ei parte, cartea urmează să se "centrifugheze", să se despartă la un moment dat. Dar nu ştiu cînd, cum şi dacă asta chiar se va întîmpla pînă la urmă. Cu ce carte ţi-ai petrece vacanţa de vară? Dacă acum m-aş afla într-o librărie, aş întinde mîna pe raft şi aş lua cu mine Ada sau ardoarea, romanul lui Nabokov tradus la Editura Polirom.

Lucian BOIA Cine e Jules Verne la 100 de ani de la moartea lui? Jules Verne e un subiect ideal pentru un istoric de secol XIX. Ceea ce propune el e o imagine globală a epocii şi a miturilor de atunci, o privire cuprinzătoare asupra întregii lumi aparţinînd unui occidental, mai exact unui francez burghez de acum două secole. Opera lui este o invitaţie spre descifrare a acestei viziuni. Este şi ceea ce am încercat să fac în recenta mea carte Jules Verne - Paradoxurile unui mit. Ştiu că nu veţi avea vacanţă; la ce veţi lucra în această vară? Acum sînt aproape obsedat de o carte despre civilizaţia occidentală care va apărea mai întîi în franceză. Nu e vorba de o simplă descriere, ci de o explicare a civilizaţiei occidentale începînd cu Imperiul Roman, cu anul 100. Dar pînă atunci, tot