* Kinsey (SUA, 2004) de Bill Condon .

Kinsey conţine un moment în care eroul (Liam Neeson), care tocmai şi-a publicat, cu mare vîlvă, studiul statistic asupra sexualităţii masculine (1948), e întrebat de un ziarist dacă din munca sa n-ar putea să iasă şi un film. E o întrebare prostească, pe care Kinsey o expediază sec. Şi e plăcerea regizorului-scenarist Bill Condon să demonstreze că profesorul n-a avut dreptate. De altfel, i s-a întîmplat adesea să nu aibă dreptate - e unul din lucrurile care reies clar din film. Dar şi mai clar reiese faptul că avea ceva de oferit cinematografului - ceva ce acesta ştie să aprecieze: incandescenţa şi radianţa unui adevărat erou. Dar iată faptele: fiu de pastor ultrapuritan, Alfred C. Kinsey a crescut cu urechile ţiuind de ocări împotriva trupului slab şi a drăciilor - de la alunecosul fermoar la "degradantul spectacol de imagini" - născocite numai pentru a-l duce în ispită; a învăţat să se refugieze în natură şi s-o iubească; s-a făcut entomolog şi un timp şi-a concentrat ardoarea în efortul de a le transmite şi altora, de la catedră, ce învăţase în tovărăşia viespilor ("Că ai avea nevoie de o prietenă", murmură o studentă); pînă la urmă şi-a găsit şi prietenă, deşi pentru alte descoperiri a trebuit să aştepte - pînă-n noaptea nunţii ("Ce frumos! Îmi dai voie?" - Kinsey la vederea unui sîn) şi chiar mai mult; în fine, cu ajutorul soţiei (şi al unui medic), Kinsey s-a apucat să se despovăreze de ignoranţă şi de inhibiţii; şi, după ce s-a apucat, nimic nu l-a mai oprit. În primul rînd, ce era cu baubaul ăla poreclit "normalitate sexuală" şi rareori absent de pe buzele moraliştilor? Care era autoritatea lui reală, în condiţiile în care nimănui nu i se spusese ce lucruri se făceau în mod obişnuit - adică în mod normal - în dormitoarele celorlalţi? Şi ce lucruri se făceau? După ce-a luat mii de interviuri, Kinsey a put