De cînd am tot dat cu nasul de marketingişti, am aflat un lucru, singura descoperire valabilă, recunoscută de participanţii la traficul de reclame: radioul se ascultă în maşină. Nu se mai ascultă acasă, acasă toţi se uită la televizor. Clar. Adică, certitudinea e aşa: nu ştiu cît la sută şi-au luat maşini, ăştia care şi-au luat maşini au radiocasetofon-CD. Vă daţi seama, observaţie ochiometrică. Sînt dintre cei cu maşină. La prima maşină, Dacia, nu mă deranja lipsa de aer condiţionat, ci lipsa bîzîielii: nu aveam radio. Mi-am luat unul la negru, de Mercedes, şi vreo juma de ani eram deplin. Mi s-a furat la spitalul de nebuni, în timpul unui reportaj. Lăsasem uşa neînchisă. Şi mult timp am fost supărat, pînă cînd, Haplea curat, m-am luminat: hoţul nu avea cardul şi nici codul de intrare în radio. Ha-ha-ha! Maşina a doua, un Mégane, nu puteam s-o concep fără radio. Bine, numai la radio m-am gîndit şi uite că am uitat de alarmă. Radioul era cu casetofon. Şi am ascultat tot: de la André la Voltaj şi VH1. A treia maşină, cea de acum, avea CD-radio standard. Vremurile, cum trec, Doamne! Păi, visa neam de neamul meu să ascult Patapievici şi Pleşu pe CD-uri Humanitas? Memorabil a fost cînd l-am luat pe Patapievici cu mine şi l-am pus unor colegi să le vorbească, pe un drum pînă la Buşteni. Mamă, mamă, ce cuvinte nu înţelegeam din discursul lui Horia-Roman, dar eram veseli şi zglobii, performasem ceva, ni se ridicase un pic nivelul. Ehe, dar acum drumurile cele mai lungi le fac la şcoala lui Luca, pentru reportaje, şi la Sinaia. Să o iau amestecat. Dimineaţa, clar: Luca vrea să asculte farsele lui Buzdugan. Restul nu-l pasionează. Dimineţile - asta-i părerea lui şi eu o accept - toţi DJ-ii cred că ne trezesc ştirile porcoase, prostiile luate de prin ziare. Sinaia e drumul lui Luca, puştiul meu din clasa a treia. Începe plecarea din Bucureşti, clar, cu Radio 21. Dacă plecăm pe