La o bere pe stradă. Cald ca-n Bucureşti. E o zonă de pe lîngă Soho, "multicolorată", ca să inventez un cuvînt. Tipurile umane de aici sînt, evident, mult mai variate decît sîntem obişnuiţi în România. Federico Fellini ar fi avut cel puţin tot atîta material de inspiraţie ca şi la Roma. Să mă explic: Tocmai trece pe lîngă masa mea, cu mers ţopăit, un negru din acela cu tentă uşor cenuşie, cu turul blugilor pe la genunchi. Două englezoaice, blonde şi pistruiate, îşi tîrşîie papucii în urma lui. Traversează strada de parcă le doare în fund de tot ce e pe lumea asta. O femeie de vreo 55 de ani, cu multe riduri pe faţă, în costum de piele, îşi bălăbăne în mînă o cască de motociclistă. Dobitocul de la masa vecină, un ins cu părul sculat de trei centimetri din cauza gelului, îmi cere o ţigară. Îi întind pachetul şi-şi bagă în el două degete ca nişte morcovi plini de pămînt. Cu destulă greutate, apucă două ţigări şi-mi spune că una e pentru partenera lui, o femeie îmbătrînită înainte de vreme, cu multe lanţuri la gît şi cu un ochi umflat. Pe trotuarul de vizavi trec trei bărbaţi corpolenţi, toţi raşi în cap, povestind ceva. Unul se opreşte să rîdă cu un fel de behăit zgomotos. Mai merge trei metri şi iar se opreşte să behăie. La orizont se profilează însă o blondă fatală, care dă din şolduri. Captează toate privirile. Păr lung şi fustă vaporoasă. De sub ea se profilează însă nişte picioare cam strîmbe. Pe măsură ce se apropie, devine tot mai evident că, în ciuda sînilor foarte mari, e vorba de un travestit sau de un hermafrodit sau mai ştiu eu ce soi incert. Dobitocul de alături îmi cere şi bricheta. Mulţumeşte şi eu încerc să zîmbesc amabil. Mă măsoară atent şi simte nevoia să-mi spună că sînt un gentleman. L-aş înjura pe româneşte, tot n-ar înţelege nimic. Dar îmi distrage atenţia un alt personaj, care circulă chiar pe mijlocul străzii. Un negru cu o coafură incredibilă.