La ultima serie de inundaţii, cînd în unele cartiere din Bucureşti apa trecea de jumătatea Daciei parcate pe trotuar, cred că n-a existat reporter ori prezentator de ştiri român care să fi "ratat" comparaţia cu "o capitală europeană". Intraţi în apă pînă la genunchi şi indignaţi că "francezii de la Apa Nova" nu fac nimic, jurnaliştii se întrebau retoric, de la faţa locului, "cum e posibil să se întîmple aşa ceva într-o capitală europeană?", susţinuţi din studio de prezentatorii care intrau în direct cu prefectul, cu primarul, cu responsabilii de la Apa Nova şi cu feluriţi cetăţeni, reluînd întrebarea şi amplificîndu-i efectele retorice: "cum e posibil... în capitala unei ţări care se pregăteşte de aderarea la UE?". Întrebarea subînţelegea dimensiunea tehnică şi de civilizaţie: cum e posibil să nu funcţioneze canalizarea, cum e posibil ca serviciile publice să nu poată face nimic pentru cetăţenii plătitori de taxe? Iar comparaţia apare în discuţie ori de cîte ori "ceva nu merge" în Bucureşti. Dar statutul de "capitală europeană" ar trebui să ne preocupe şi în timpuri normale, fără fenomene meteorologice ieşite din comun. Or, mă tem că o comparaţie cu Roma, Parisul, Berlinul sau Budapesta ne este defavorabilă mai degrabă fără ploi decît cu ploi. "La ei", eficienţa serviciilor publice este, desigur, vizibilă la tot pasul. Traficul este peste tot oribil, dar se vede peste tot încercarea de a-l sistematiza cît mai bine, de a descuraja mersul cu maşina proprie organizînd un transport public eficient. Poliţia e prezentă pe străzi, o simţi "mereu aproape". Utilităţile funcţionează "banal", pe nesimţite, iar orice defecţiune este remediată eficient. (Deşi apar şi acolo accidente de parcurs, uneori greu de prevăzut: în torida vară a lui 2004, la Roma, au fost mari pene de curent provocate de utilizarea excesivă a aparatelor de aer condiţionat; cum "tehnica modernă" n-a putut f