Cred că mulţi dintre cititorii "DV" sînt şi cititori ai cărţilor lui Thomas L. Friedman. Celor care-l cunosc - şi celor care nu - le voi (re)aminti că TLF este, to make a long story short, "cel mai faimos ziarist din lume". În CV, Friedman apare într-o postură onorabilă, dar cît se poate de "normală": editorialist de politică externă al cotidianului New York Times. Locuieşte "cu familia sa" în Bethesda, Maryland, şi a cîştigat trei Premii Pulitzer... În realitate, eroul zilei joacă rolul de profet al globalizării, de guru al marilor tendinţe mondiale. TLF se manifestă ca autor de reflecţii inactuale, în sens futuristic. Nu se ocupă de calendarul evenimentelor curente şi nici de Greater Middle East (adică de Planul American pentru Democratizarea Lumii Arabe). Obiectul său de meditaţie e ceva mai vast şi poartă, în clasicul stil iluminist, numele de Umanitate. Bibliografia non-columnistică a lui Friedman include numai patru titluri: From Beirut to Jerusalem (1989), care a cîştigat National Book Award şi e încă socotită o piatră de hotar în exegeza Orientului Mijlociu; The Lexus and the Olive Tree (1999), unde Friedman face anatomia coliziunii dintre forţele hi-tech ale globalizării şi forţele conservatoare ale identităţilor locale; Longitudes and Attitudes: Exploring the World After September 11 (2002) (care schiţează o fenomenologie a terorismului internaţional) şi, în 2005, The World is Flat. A Brief History of the Twenty-First Century. Patru investigaţii, tot atîtea best-seller-uri absolute, traduse în toată lumea (bunăoară, eu am citit Lexus în italiană). Friedman are noroc. E talentat, adică "scrie bine" (clar, scurt, cu plasticitate metaforică şi idei riguros recurente). Poartă label-ul NYT, unul dintre cele mai autoritare cotidiane dintre cele oferite la clasa Business, pe toate avioanele de linie. Dispune de un consistent buget pentru deplasări profesionale, da