Este, probabil, un soi de boală profesională - în faţa unei probleme, primul meu reflex e acela de a-i căuta soluţiile în cărţi. "În" cărţi, nu "din" cărţi. Şi totuşi, în toamna lui 2001, reflexele mele au funcţionat cu o anume lentoare. După atentatele din 11 septembrie am avut nevoie de mai bine de o lună pentru a mă decide să recitesc Coranul. Pe cînd am ajuns la Ellis Library, principala bibliotecă din campusul Universităţii Columbia-Missouri, eram convins că e deja prea tîrziu. Îmi şi imaginam rafturile secţiunii goale, pustiite de către armate de studenţi dornici să afle cît mai multe despre islam. Nici vorbă. Coranurile mă aşteptau frumos aliniate, în diferite ediţii şi traduceri. Am înşfăcat, bucuros, două ediţii comentate şi, pentru că tot mă aflam în zonă, am mai pus mîna pe-un Al Farabi şi pe un Ibn Sina - să fie, acolo. La ghişeu, bibliotecarul m-a privit serios pe deasupra ochelarilor: Are you sure you wanna check'em out? ("Eşti sigur că vrei să le împrumuţi?") Abia cîteva zile mai tîrziu descifram tîlcul întrebării. Omul fusese bine intenţionat. Între timp intrase în vigoare aşa-numitul Patriot Act. În realitate, Patriot Act nu există. Patriot Act e doar un acronim care, în varianta completă, sună aşa: Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism - adică "Unificînd şi Întărind America prin P.A.T.R.I.O.T.-ism". O formulare - să recunoaştem - mai degrabă căznită, pentru obţinerea unui acronim de efect. Documentul cu pricina, întins pe cîteva sute de pagini, a trecut prin Senat cu un singur vot împotrivă (Democratul Russ Feingold, Wisconsin) şi cu o majoritate zdrobitoare în Congres (357 "pentru", 66 "împotrivă"). Conform lui Michael Moore, creatorul lui Fahrenheit 9/11, nimeni nu ar fi catadicsit să-l citească de la un capăt la celălalt. A schimbat cu ceva Patriot Act viaţa americanului de r