* Jacques-Pierre Amette, Amanta lui Brecht, traducere din franceză de Monica Ionescu, prefaţă de Al. Th. Ionescu, Colecţia "Ficţiune fără frontiere", Editura Paralela 45, 2005. Traducerea în româneşte a romanului Amanta lui Brecht l-a avut ca redactor de carte pe Radu Aldulescu, autorul romanului Amantul colivăresei. O carte foarte puternică, Amantul colivăresei; au trecut vreo zece ani de la publicarea ei, dar îmi amintesc şi acum de ea ca de una bucată proză strong , cărnoasă, brutală, cu metafizici trăite ruseşte şi tot felul de simboluri tari smulse unei promiscuităţi delirante. Amanta lui Brecht e altfel, dacă nu chiar pe dos. Seacă, rece, distantă ca o delaţiune, perfectă pentru un top al scrierilor laconice. Deşi foarte documentat în privinţa lui Brecht şi foarte imaginativ cînd altoieşte pe acest trunchi biografic ficţiunea unei actriţe din Berlinul anilor '48-'52, împinse de serviciile STASI în patul dramaturgului, Jacques-Pierre Amette refuză tentaţiile unei poveşti suculente, preferînd notaţia frîntă, eliptică şi mişcarea inconsistentă a unui teatru de umbre. E un tratament narativ straniu, care driblează şi romanţa, şi coerenţa restituirii istorice, făcînd în schimb perceptibilă schizofrenia profundă şi dramatică a acelor vremuri. Merita să-i aducă acestui autor (n. 1943) Premiul Goncourt. Dar parcă tot aş mai răsfoi un pic Amantul colivăresei .
* Jacques-Pierre Amette, Amanta lui Brecht, traducere din franceză de Monica Ionescu, prefaţă de Al. Th. Ionescu, Colecţia "Ficţiune fără frontiere", Editura Paralela 45, 2005. Traducerea în româneşte a romanului Amanta lui Brecht l-a avut ca redactor de carte pe Radu Aldulescu, autorul romanului Amantul colivăresei. O carte foarte puternică, Amantul colivăresei; au trecut vreo zece ani de la publicarea ei, dar îmi amintesc şi acum de ea ca de una bucată proză strong , cărnoasă,
