Mă urc într-un taxi, şoferul mă recunoaşte de la televizor şi începe să mă "prelucreze" cu o idee auzită de la Florin Călinescu: dată fiind aglomeraţia din Bucureşti, acolo unde există metrou, să fie desfiinţate autobuzele şi tramvaiele. "Nu-i aşa că o spuneţi la televizor cînd mai apăreţi?!" - mă înţeapă omul cu o privire şireată. I-am răspuns că eu, ca pieton de ocazie şi biciclist de plăcere, cred că ideea sa şi a domnului Călinescu e cea mai odioasă chestie pe care am auzit-o în ultima vreme. Că oamenii au treabă sau locuiesc nu numai lîngă staţiile de metrou. Că dacă în locul unui tramvai ar intra şase maşini, asta înseamnă că trebuie să se sacrifice cam 50 de simpli muritori-pietoni pentru ca 6 şoferi să fie fericiţi. Că există soluţii mai bune: de ce să nu mergem toţi cu metroul sau cu tramvaiul prin centru şi să punem taxe usturătoare pentru circulaţia maşinilor în zonele aglomerate, aşa cum au făcut la Londra. Ajuns în acest punct, taximetristul meu avea o expresie de genul "bă, tu vrei un cap în gură!". Nu i-am lăsat bacşiş. Discuţia m-a făcut să mă gîndesc la clasele cu adevărat discriminate ale României: pietonii şi bicicliştii. Mersul cu bicicleta e o adevărată aventură - fără benzi speciale, printre şoferi isterici. Cînd era primar, Traian Băsescu a tras două linii pe b-dul Elisabeta şi a spus că aia e bandă pentru biciclişti. Cînd trec pe acolo văd maşini parcate de-a curmezişul pe acea bandă. În Occident poţi merge liniştit cu bicicleta prin oraşe fără a avea sentimentul că pleci într-o aventură spaţială. Parisul are 314 kilometri de alei pentru biciclete, Londra are un Ghid al oraşului pe bicicletă, cu 19 trasee. În Milano se găsesc mai mult de 4700 de spaţii de parcare pentru biciclete, majoritatea în centrul oraşului, iar Viena şi-a propus ca reţeaua de trasee să depăşească 800 de kilometri în 2010 (după www.mybike.ro). Astă-vară m-am plimbat două