A trecut un an de la alegerile parlamentare. Atunci, Dilema veche a evaluat ofertele electorale ale celor două principale forţe politice. Suplimentul "Eu pentru ce votez?" (nr. 41) a produs ceva vîlvă, arătînd că măcar există nişte oameni care citesc promisiunile şi le ţin minte. Este cazul să ne punem memoria în funcţiune: ce au făcut din ce au promis. Trebuie precizat că proiectele Alianţei D.A. nu aveau termenul limită la un an, dar poate fi relevant dacă s-a mişcat ceva în acest an, dacă Guvernul şi-a stabilit agenda viitoare, în funcţie de programul propus, sau dacă a adoptat alte soluţii decît cele propuse. Raportînd promisiunile la faptele de pînă acum, aş remarca două mari bile albe şi două rateuri spectaculoase. Bilele albe: taxa unică şi recalcularea pensiilor. Ambele politici au şi susţinere teoretică (un stat neutru faţă de diferite categorii de contribuabili) şi ambele îndreaptă aberaţii ale tranziţiei: impozitarea excesivă a clasei de mijloc, respectiv pensii diferite în funcţie de anul pensionării. În plus, ambele au presupus curaj politic. Cota unică, pentru că a avut de înfruntat neprofesionalismul presei, care nici acum nu a înţeles mare lucru din ea, dar a transformat-o în ţapul ispăşitor pentru alte eşecuri ale guvernării. Recalcularea s-a făcut după ce ani de-a rîndul birocraţii din sistem le-au spus politicienilor că este tehnic imposibilă. A fost nevoie de angajarea cîtorva mii de persoane şi de un volum uriaş de muncă, dar operaţiunea este acum înaintată. O dovadă că politicienii ar trebui să fie mai sceptici faţă de birocraţii comozi care le spun de la început: "nţ". Altfel îi putem lăsa pe birocraţi să se voteze ei între ei. Ajung, în fine, şi la cele două mari bile negre: criza medicamentelor şi salarizarea profesorilor. Cele mai spectaculoase rateuri dacă ne uităm pe ce au promis. Experţii consultaţi de noi au remarcat anul trecut o adevăr