Fermieri şi turişti Aproape de Horezu, Novaciul e un oraş de păstori. La stînga rîului local, Gilort, sînt novăcenii pe care primarul Ion Chiriac , profesor de matematică şi membru PSD, îi numeşte "străini", veniţi în general dinspre Mărginimea Sibiului, peste munte, pe la 1780, datorită represiunilor din Transilvania: aceştia erau proprietari de pînă la 1.000 de oi. Acum, numărul de oi aparţinînd oamenilor locului este în scădere; mai sînt doar vreo 30.000 de oi. Cauzele sînt împărţirea pămînturilor IAS-urilor şi CAP-urilor, unde erau duse, înainte, oile la păscut, şi faptul că produsele agroalimentare nu se mai caută: lîna, de pildă, e foarte prost plătită, în jur de 15-20 de lei kg. (Înainte de '89 era 30 de lei, ceea ce pe atunci era mult.) Totuşi, tradiţia păstoritului nu s-a pierdut, oamenii, mai ales cei tineri, înlocuind oile cu vacile, din care multe familii au peste 15. Este în zonă şi o fabrică de lapte; oficial, laptele se plăteşte destul de prost, 4-5.000 de lei, 6.000 de lei cu subvenţia de la stat. Doar pe piaţa liberă preţul e mai mare, între 10 şi 12.000 de lei kg. La vaci: modelul francez Ceea ce nu e suficient, spune primarul Chiriac, care a fost în Franţa şi a văzut ce trebuie făcut pentru a căpăta statutul de fermieri: trebuie o suprafaţă mult mai mare de teren decît cele 3-4 ha pe care le au oamenii din oraş, plus utilajele necesare, care să te ajute să hrăneşti şi să îngrijeşti eficient animalele, la care se adaugă tancuri de răcire a laptelui, mulgător... În Franţa, la o fermă cu 60 de ha şi 35 de vaci, 20 de tauri şi 30 de viţei, nu erau decît doi oameni, dar totul era mecanizat, şi în 10 minute le dădeau de mîncare, ele se autoserveau, iar dejecţiile lor mergeau într-o groapă specială, fiind folosite apoi drept îngrăşăminte. "Proprietarii fermei, deşi făceau singuri toată munca, aveau timp şi de o cafea, şi de un televizor, chiar am purtat d