* Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Editura Polirom, 2005 . Ultima carte a lui Vladimir Tismăneanu a cules, şi în spaţiul românesc, toate aprecierile pe care un volum de istorie le putea aştepta. Cronici laudative în reviste şi semnalări exemplare la televiziune, recomandări în licee şi includerea pe short list-a unor bibliografii universitare - ce oare se poate dori mai mult într-o ţară în care comunismul este o marfă ce se vinde bine, dar în care memoria şi uitarea încă mai joacă feste? De 15 ani, "Volo" Tismăneanu este un personaj ce vine relativ des în ţară, pentru a vorbi - după ce mai înainte de '89 o făcea prin radio -, iar şi iar, despre naţional-stalinismul românesc; cum o spune Tismăneanu, povestea comunismului românesc este una nu plăcută, dar de înţeles. Conferinţe, articole în reviste conduse de prieteni sau în reviste ce contează (nimic întîmplător în faptul că cele două categorii se mai întrepătrund), întîlniri cu studenţii, asumarea unui respect intelectual argumentat faţă de liberal-democraţia de tip occidental şi faţă de fundamentele iudeo-creştine ale culturii europene, dirijarea unei colecţii editoriale, lansări de volume sau emisiuni TV - Tismăneanu mi se pare a fi o piesă din mecanismul unui memento ce nu se epuizează, chiar dacă, în academia inter-continentală, din păcate, interesul pentru studiul comunismului central- şi est-european a dispărut prea repede şi prea uşor. În această ordine de idei, în cîteva puncte, mai trebuie spuse - cred - următoarele lucruri: 1) întîi, că - în termeni dostoievskieni - de sub mantaua lui Vl. Tismăneanu ne tragem cam mulţi din cîmpul analizei istorico-sociale din această ţară: Stelian Tănase, Mircea Mihăieş sau subsemnatul*, Marius Oprea, Stejărel Olaru, Dragoş Petrescu, Dan Pavel şi alţii, cu toţii am receptat, de-a lungul anilor '90, cărţile şi arti