În Germania s-a publicat în anii '80 o carte care avea pe copertă un colaj de imagini în care un bărbat urina pe un steag dintr-o fotografie mai mică, aflată în josul copertei. Totul era încadrat de un careu de soldaţi care depuneau jurămîntul militar. Cartea se numea Lasă-mă în pace şi conţinea proză şi poezie antimilitară. Codul penal german prevedea o pedeapsă de pînă la 3 ani de închisoare sau amendă pentru defăimarea sau degradarea simbolurilor naţionale. Editorul cărţii a fost amendat. Curtea Constituţională Federală a considerat însă că această copertă este protejată de libertatea de exprimare artistică, că ea este o critică adusă militarizării statului, iar imaginile trebuie interpretate din această perspectivă, şi nu ca o defăimare a steagului sau a statului (Decizia Bundesflagge). Cam aceeaşi logică a fost aplicată de Curtea Constituţională Federală şi cînd o revistă a publicat o variantă a imnului în care cuvintele fuseseră schimbate. Un tribunal local îl condamnase pe autor la 4 luni de închisoare, considerînd că intenţia lui a fost "să atace şi să tîrască în noroi imnul Republicii Federale Germania şi, implicit, Republica Federală Germania în sine". Curtea Constituţională a considerat că această interpretare a fost eronată, deoarece cîntecul era o satiră care nu a avut drept scop să ridiculizeze imnul sau statul german, ci să facă un portret critic al realităţii contemporane, contribuind astfel, prin critică, la atingerea idealurilor enunţate în varianta oficială a imnului (decizia German National Anthem). În SUA, un anume Johnson a ars un steag în timpul unei demonstraţii împotriva Guvernului (decizia Texas v. Johnson, 1989). A fost condamnat pentru "desacralizarea unui obiect venerat". Curtea Supremă a Statelor Unite a considerat că această pedeapsă este o limitare nejustificată a libertăţii de exprimare, intrînd în conflict cu prevederile Primului Ame