Pentru bani sau popularitate, artiştii români, care nu mai sunt chemaţi în concerte şi simt că sunt în pericol să fie ignoraţi, caută cu orice preţ să fie din nou în atenţia publicului. Pentru bani sau popularitate, artiştii români, care nu mai sunt chemaţi în concerte şi simt că sunt în pericol să fie ignoraţi, caută cu orice preţ să fie din nou în atenţia publicului. În urmă cu câţiva ani buni, Benone Sinulescu a spart gheaţa. Mai tânăr ca niciodată, l-am văzut ţopăind alături de tinerei pe scenă, aruncând mâinile în aer şi zâmbind larg. A renunţat la perucă, s-a ras în cap, a apărut tot mai rar în costumul popular şi a abordat un nou stil, etno-pop-dance. Înfăţişarea proaspătă, aerul tineresc şi cântecele care l-au făcut celebru ("Radu, mamii", "Crâşmăriţă din Buzău", "La căsuţa cu pridvor") au prins la puştime, fiind numai bune de-o beţie. Etno-dance, o invenţie de scurtă durată, a terfelit (şi o face în continuare) folclorul autentic românesc. Schimbarea lui nea Beni nu a fost ignorată şi imediat au început să curgă propunerile de colaborare cu grupuri mai tinere, "necoapte", care abia dacă răzbăteau la public (Ro-mania, K1, Hora, Etno). "Colaborarea cu aceste trupe a însemnat o filă nouă pentru mine. Însă eu am atacat genul de muzică etno-dance cu mulţi ani în urmă, cu Savoy. Toate cântecele mele au fost puse pe acorduri moderne". Deşi contestat şi hulit de unii, exemplul lui Benone Sinulescu a fost urmat şi de alţi cântăreţi. Arhicunoscută în epoca ceauşistă şi căutată în toate concertele, implicată în diferite scandaluri care i-au afectat oarecum imaginea, dar şi "înfrăţirea" ei cu partidul lui Vadim, Irina Loghin a câştigat teren în ultima vreme, poate şi datorită revenirii ei active în peisajul muzicii româneşti alături de Fuego. Irina Login a pus la acest aranjament de marketing zestrea ei muzicală şi talentul recunoscut. Fuego a venit cu o voce care le