La mijlocul lui iulie, şefii statelor G8 se vor reuni la Sankt Petersburg. Nu este un summit ca oricare altul. Este summit-ul care va consolida prezenţa gazdelor în grupul de elită al primelor democraţii industrializate ale lumii, deşi Rusia nu este nici o putere industrială, nici o democraţie. Cu un PIB pe locuitor nu foarte diferit de cel al României* şi cu o economie care se susţine exclusiv pe seama exportului de materii prime, Rusia, care oricum nu a reuşit nicidoată să atingă standardele democratice occidentale, cunoaşte, de cîţiva ani, un regres democratic evident. În aceste condiţii, mulţi din liderii ţărilor G8 nu sînt prea fericiţi să se reunească la Sankt Petersburg. Prezenţa lor acolo ar putea fi uşor interpretată ca sprijin pentru regimul Putin, un gest pe care aproape nici unul dintre ei nu este prea dispus să-l facă acum. Circulă prin cabinetele occidentale ideea unei reuniuni preliminare a fostului G7 pentru a decide ceva în legătură cu summit-ul din Rusia ceea ce, firesc, enervează la culme Kremlinul.

În presa americană se pot vedea semnele unei nelinişti în privinţa relaţiei cu Rusia. La Washington, există sentimentul nebulos că trebuie făcut ceva, dar nu se ştie încă ce anume. Acum o lună de zile, vicepreşedintele Cheney a adunat în biroul său experţi independenţi în problemele Rusiei şi a discutat cu ei despre o abordare mai dură a Rusiei. Cumva în replică, secretarul de stat Rice a convocat propriul ei conclav de experţi acum două săptămîni. Se pare că, în biroul secretarului de stat, concluziile au fost mai puţin musculoase, dar tot încordate. Sentimentul că Rusia trebuie abordată altfel pluteşte în aer nu de ieri, de azi. Anul trecut, doi influenţi congresmani, Cristopher Cox şi Tom Lantos, unul republican şi altul democrat, au introdus în legislativul american o moţiune prin care cereau suspendarea Rusiei din G8 pe motiv că această ţ