Există un fel de cutumă care încă persistă în România, potrivit căreia cetăţenii sînt obligaţi să înghită cît mai multe mizerii din partea statului. Un stat care are ştiinţa rafinată de a profita în stil risipitor de banii lor şi de a-i supune în acelaşi timp, la diverse cazne, cu un sadism instituţional bine pus la punct. Cînd în urma cîte unui scandal, astfel de cazne se mai uşurează pe undeva, e inevitabil să apară altele în loc, pe unde nici nu te aştepţi. Asemeni capetelor de balaur tăiate. Dacă Ministerul Finanţelor era mai totdeauna în topul birocraţiei, acum au reuşit să-l întreacă cei de la Mediu. Au născocit o taxă pentru un aşa-numit fond de mediu, despre care spun că trebuie plătită retroactiv din 2002, pentru toate firmele care deţin maşini. Altminteri, spun ei, au dreptul să închidă firma respectivă. Şi sînt sute de mii de firme care au maşini. Nebunia începe însă de-abia cînd vrei să plăteşti această taxă. Există un sistem de calcul complicat care se găseşte pe site-ul Ministerului. Se calculează consumul lunar al fiecărei maşini, din 2002 încoace. Se socoteşte taxa în funcţie de tipul automobilului şi al combustibilului folosit. Există formule pentru a vedea, rînd pe rînd, cît plumb, cadmiu, dioxid de sulf, dioxid de carbon şi multe alte substanţe toxice a eliminat în atmosferă respectiva maşină. Se fac tabele. Se pare că un sistem de calcul, aparent mai simplu, s-a vîndut fraierilor, pe sub mînă. Consumul pe fiecare lună se înregistrează pe o coală A4. Chiar şi dacă nu s-a circulat cu maşina într-o lună, foaia trebuie întocmită pe zero. La urmă constaţi că taxa însumată pe toţi anii din 2002 pînă azi ajunge la 1 leu greu sau la 2 lei grei sau, poate pentru firmele de transport, la vreo cîţiva lei grei. Timpul pierdut e mult mai scump. Mai scumpe sînt şi zecile de hîrtii pe care se fac calculele, cîte două pagini, în cîte două exemplare, pentru f