Pînă nu de mult, gripa aviară era pentru români o boală exotică, de care auzeau din cînd în cînd, la televizor. O ciudăţenie. Nu înţelegeau prea bine despre ce e vorba şi de ce e aşa de periculoasă. Orăşenii erau mai informaţi decît sătenii. Toamna trecută, această ciudăţenie a poftit şi pe la noi. Dar bineînţeles, nu în zonele urbane şi cosmopolite, ci tocmai la ţară, în România profundă... la Ceamurlia. La început s-a creat panică. Tot orăşenii cei informaţi au fost mai speriaţi. Doctorii nu mai pridideau cu explicaţiile. "Nu puteţi lua această boală dacă locuiţi în condiţii civilizate şi vă plimbaţi pe Calea Victoriei" - spunea unul dintre ei. Gripa a lovit păsările oamenilor de la ţară, care erau mai speriaţi de ce vor face autorităţile, decît de boala propriu-zisă. Se aude că şi astăzi mulţi săteni cărora le mor păsările de o boală pe care n-au mai pomenit-o, dar despre care bănuiesc ei cam ce-ar putea fi, tac din gură de frică să nu vină cineva să le omoare toate păsările. După Ceamurlia au urmat alte sate. Focarele, aşa cum ştim, au început să fie închise şi deschise pe rînd. Într-o zi s-a auzit că boala s-a apropiat de Bucureşti. În satul Scărlăteşti din comuna Cireşu, judeţul Brăila, la doar vreo 120 de kilometri de Capitală, primarul Tobă ar fi vînat păsări sălbatice, în ciuda tuturor interdicţiilor. Le-a dus seara acasă, în gospodărie, iar peste cîteva zile i-a murit o curcă. Probele au urmat clasicul traseu, testarea rapidă, locală, şi apoi la Londra pentru verificarea definitivă. Rezultatul: H5N1, virusul letal. Comuna era deja în carantină. Nu mai intrau în ea decît păsările cerului, adică tocmai inamicii. Echipele de oameni cu halate albe şi măşti verzi au început să ia păsările de prin curţi. Trenul n-a mai oprit din acea zi în halta din sat. Navetiştii n-au mai putut merge la serviciu sau pe unde mai mergeau ei. Nişte păsări au fost aruncate îns