Copiii care abia acum se nasc vor inlocui comunismul cu capitalismul, cum trebuia s-o fi facut noi. Si nu de la sine, ci printr-o gherila de zi cu zi intre om si stat.
Observam vara trecuta, in coloanele aceluiasi ziar, ca logica politica are de prins din urma instinctul poporului, care iarasi i-a luat-o inainte. Cand n-au mai suportat monopolul intretinerii, oamenii si-au pus contoare si microcentrale. Cand au atins un minimum de siguranta materiala, au populat parcurile cu bebelusi, compensand pustietatea gradinilor publice din primii 5-6 ani de dupa 1990. Singura problema ar fi ca multe dintre familiile care s-au decis in sfarsit sa aiba copii sunt trecute de 30 de ani. Au facut marele pas abia dupa ce au transat disputa cu incertitudinea zilei de maine, indusa de societate.
Cu o oarecare intarziere, astfel de judecati empirice sunt validate acum si de date statistice. In 2004 s-au nascut cu 5.000 de copii mai mult ca-n 2003 si pentru prima oara, dupa 1990, numarul nasterilor l-a depasit pe cel al avorturilor. Statisticile confirma ca tot mai multe femei de la oras isi amana nasterile dupa 30 de ani, ceea ce impinge varsta medie spre 28 de ani - cu trei ani mai mult decat in mediul rural.
Dar fie ca ne bazam pe observatii directe, fie ca privim cifrele provenite din serii statistice, concluziile sunt aceleasi. A: oamenii tineri nu fac copii daca n-au locuinta. B: ei nu-si permit o casa daca n-au un serviciu, iar daca au patru pereti si un loc de munca, atunci C: prefera sa emigreze cand sefii batrani le blocheaza ascensiunea in cariera. In medii economice dinamice, cum ar fi cel american, oamenii n-au nevoie nici macar sa locuiasca in casa lor. Prefera sa stea cu chirie si - in loc sa-si blocheze 60.000-70.000 de dolari intr-un apartament - sa investeasca banii intr-o afacere ori sa studieze pentru a deveni mai performanti, deci mai bine platiti.
