* Legături bolnăvicioase (România, 2006), de Tudor Giurgiu.
Legături bolnăvicioase are în prim-plan două studente la Litere, Kiki (Maria Popistaşu) şi Alex (Ioana Barbu), care trăiesc o poveste de dragoste. Sau un joc de-a dragostea. Sau o relaţie de prietenie ambiguă. În fine, o... chestie. Pardon. Cred că m-am încurcat. S-o iau de la capăt. Eroina filmului e această Alex, o fată cuminte, de la ţară, care intră într-o relaţie ambiguă, intensă şi potenţial vătămătoare cu colega ei, Kiki, care este naratoarea filmului. Ups. Păi atunci e invers: eroina e Kiki, care povesteşte despre acest obscur obiect al dorinţei ei, care este Alex. De data aceasta am nimerit măcar un cuvînt: "obscur". Alex practic nu se vede ca personaj; tot ce poate spune spectatorul despre ea este că e o fată drăguţă. Sigur, în dragoste nu contează punctul de vedere al spectatorului (adică al unuia care stă pe margine), ci al îndrăgostitului (care poate vedea ceva irezistibil acolo unde un "spectator" nu vede decît o feţişoară drăguţă). Dar, în cazul acesta, care e punctul de vedere al lui Kiki? Aflat la debut, regizorul Tudor Giurgiu e foarte nesigur pe punctele de vedere ale personajelor - atît de nesigur, încît începi să te întrebi dacă el însuşi are vreunul.
Alex nu se vede nici în romanul inspirator, Legături bolnăvicioase de Cecilia Ştefănescu, unde e obscurizată de formidabilul narcisism al eroinei-naratoare. Cu tot talentul din el, romanul mi s-a părut neatrăgător: l-am citit cu greu, cu o senzaţie de claustrofobie, simţind lipsa ocazionalei guri de aer curat, lipsa altor oameni. Dar presupun că asta dovedeşte că e credincios titlului său, temei sale - trăirilor solipsiste, livreşti, eventual aiuristice, dar nu mai puţin răvăşitoare, care reprezintă pentru tine dragostea la vîrsta la care eşti suficient de închipuit şi de zăpăcit, dar şi suficient de viu, ca să abordezi fieca
