"Maria a murit cu mătura în mînă." Îmi voi aminti întreaga viaţă acest titlu de pe pagina a doua a unei ediţii din Evenimentul zilei, în perioada de tristă amintire a acestuia (şi a unei mari părţi a presei). Mă obsedează mai mult decît găina care născuse pui vii - dintr-un motiv evident: pentru că Maria era un om. O femeie de serviciu, mai exact, care murise la lucru. Am vrut atunci să-i scriu directorului ziarului, ca să-l întreb: dacă ar fi fost vorba despre mama domniei sale, ar fi pus/acceptat acelaşi titlu? Am renunţat.
A trecut de atunci mai mult de un deceniu. Presa scrisă românească, (re)născută în zilele lui decembrie 1989, a trecut prin avataruri care pot da - şi chiar dau - substanţă unui lung şir de cărţi. Sînt enorm de multe lucruri de comentat. Dintre acestea, să încercăm să răspundem aici la o singură întrebare: mai este presa română cea din epoca galinaceelor violate?
Am cercetat, în acest scop, cotidianele naţionale (fără cele de sport). Prima pagină din 19 aprilie 2006, în varianta de Internet. Primele trei titluri, de sus în jos şi de la stînga spre dreapta. În paranteze (cursive), am adăugat o scurtă explicaţie, acolo unde nu era evident la ce se referă articolul. N-o fi o cercetare ca la carte, dar spune esenţialul. Iată-l.
Adevărul: UDMR lasă "Transilvania" în stradă (universitatea din Braşov); Victoria societăţii civile (legile siguranţei naţionale); "Garcea" n-a avut curaj să-i ia carnetul lui Orban.
Averea: Nuţu Cămătaru vorbeşte despre prietenia cu finanţatorul Stelei şi despre ura faţă de Fane Spoitoru; Hristos va învia! În rate (editorial despre victimele inundaţiilor); Spionajul românesc batjocoreşte Curtea Supremă de Justiţie (afaceri ale SIE).
Cotidianul: Inundaţi satele, protejaţi afacerile!; Un miliard de euro pentru "Proprietatea"; Vanghelie care este mai protejat decît Năstase.
Curentul: Ambiţiile