15 minute. atît a durat să înaintez 10 metri în pe sub după pasajul ăla nenorocit, scîrbos, idiot, de beton şi fier-beton care cică sanchi va fluidiza intrarea în capitală. nimic nu m-a făcut mai fericit decît privitul a cinci muncitori ai acestui visonirismvisareaspiraţierealitatetreziedisbismiss-huo. nimic, decît însuşi parfumul de viaţă şi sudoare al acestor minunaţi inşi, bravi ostaşi ai lopeţilor şi cazmalelor. iată cîteva gesturi de-ale lor, gesturi care mi-au smuls chicote de fericire adevărată, minunată, supraelastică şi drăgăstoasă, cîteva gesturi ce sînt redate atît de zgîrcit de limba asta românească. ce sinistră e limba, ce inefabili muncitorii!
1) 5 oameni rezemaţi în cazmale
2) 5 oameni rezemaţi în cazmale lîngă un maldăr de pămînt
3) 1 om cu degetul în nas
4) 2 oameni rîd
5) 1 se scobeşte în fund
6) 2 povestesc ceva, 1 îşi bagă urechea
7) unul se apleacă şi stă pe ciuci în spatele altuia. un al treilea îi dă un brînci celui de-al doilea
8) cu toţii stau iar în lopeţi
9) unul se îndreaptă spre movila de pămînt
10) ăla se îndreaptă spre movila de pămînt
11) ăla înţeapă movila cu vîrful lopeţii
12) ăla înfige mai temeinic lopata şi o încarcă jumătate
13) ăla ia lopata încărcată şi o risipeşte pe jos
14) ăla înfige lopata în ceea ce risipise pe jos şi umple lopata tot jumătate cu ceea ce risipise pe jos
15) un muncitor din grup vine şi îi trage un şut în fund celui de-al doilea care umpluse lopata jumătate, risipise jumătatea jumătăţii şi tocmai adunase jumătatea şi se pregătea să depună lopata un metru mai încolo
16) omul lovit în fund ia lopata, risipeşte în aer tot conţinutul şi fuge după cel ce-l şutuise
17) lopeţile celor doi se încîrligă, se scutură, se lovesc, zuruie cumplit şi băieţii rîd ca nişte copiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
18) pămînt pulbere intră în ochi
