Undeva, către finalul volumului Declaraţie de iubire, Gabriel Liiceanu - preluînd un gînd de-al lui Noica - face o scurtă radiografie a motivelor care dau consistenţă actului de a citi. Asfel, printre nenumăratele motive, care ar putea întemeia îndeletnicirea lecturii, se numără şi o anume "igienă în ordinea spiritului". Nu numai trupul, ci şi spiritul poate fi nespălat, puturos, fetid. Aşa cum corpul nostru fizic trebuie hrănit şi curăţat într-un algoritm care să-i confere o sănătate constantă, tot aşa, spiritul trebuie supus unei toalete zilnice. Cartea devine astfel un element central în igiena mentală, iar practicarea lecturii, o dietă care face spiritul să arate după cum îl hrănim.
S-a întîmplat să-mi aduc aminte de acest pasaj urmărind un soi de reclamă pe Antena 1 în care Giovani Becali, vărul notoriu al eternului şi fascinantului Gigi, îşi expunea, de-a lungul unei analize cauzale, motivele care l-au determinat să-şi cumpere, pe rînd: o vilă, un Rolls-Royce, un ceas Rolex şi-un costum Armani.
"Întîi, mi-am luat o vilă. Apoi, am realizat că nu poţi avea o vilă fără o maşină tare. Şi mi-am luat un Rolls-Royce. Apoi, am realizat că nu poţi avea o maşină de lux fără să ai şi un ceas pe măsură. Şi mi-am luat un Rolex. Apoi, am realizat că nu poţi avea un Rolls-Royce şi un ceas scump, fără un costum de firmă. Şi mi-am luat un Armani... Apoi, am realizat că, deşi am toate astea, sînt cam nespălat în ordinea spiritului. Şi mi-am luat o ediţie princeps din Kant."
E drept, ultima frază n-a fost rostită niciodată. Celelalte, da! Necesitatea şi caracterul imperativ al lucrurilor de preţ, care proclamă alte lucruri de preţ, s-a oprit, în discursul domnului Becali, la costumul Armani. Restul e, ca în Kierkegaard, putinţă de a fi. Cel puţin în reclama de pe Antena 1.
Ideea e că, de ani de zile, cu sau fără voia mea, s-a întîmplat să-i urmăresc