* Julia Kristeva, Noile maladii ale sufletului, Editura Trei, 2005.
A fost odată ca niciodată o bulgăroaică. Foarte inteligentă fiind, a emigrat în Franţa într-un moment în care Ţara Revoluţiei Eşuate avea nevoie de neuroni proaspeţi şi fertili. Julia Kristeva, căci aşa o cheamă, a pus, în cele cîteva cărţi de teorie publicate atunci, nişte întrebări care, în anii 1960, stăteau pe buzele multor intelectuali francezi. De pildă: de ce în URSS, şi nu la noi? Sau: ce s-a întîmplat în 1789 şi, mai precis, în 1792, cînd monarhia a fost pusă pe butuci? Şi, mai ales, cine este eu care mă îndoiesc, deci cuget, deci exist? Într-un moment în care americanii se întrebau şi ei cum poţi face lucruri cu cuvinte, francezii - voyeurişti şi voyanţi dintotdeauna - voiau să ştie cine este cel care spune cuvintele cu care se fac lucruri.
Ajunşi la tema subiectului lingvistic, trebuie să spunem că Julia Kristeva a încercat, la fel ca majoritatea colegilor ei din grupul Tel Quel - cu excepţia soţului, Philippe Sollers, mai terre-
* Julia Kristeva, Noile maladii ale sufletului, Editura Trei, 2005.
A fost odată ca niciodată o bulgăroaică. Foarte inteligentă fiind, a emigrat în Franţa într-un moment în care Ţara Revoluţiei Eşuate avea nevoie de neuroni proaspeţi şi fertili. Julia Kristeva, căci aşa o cheamă, a pus, în cele cîteva cărţi de teorie publicate atunci, nişte întrebări care, în anii 1960, stăteau pe buzele multor intelectuali francezi. De pildă: de ce în URSS, şi nu la noi? Sau: ce s-a întîmplat în 1789 şi, mai precis, în 1792, cînd monarhia a fost pusă pe butuci? Şi, mai ales, cine este eu care mă îndoiesc, deci cuget, deci exist? Într-un moment în care americanii se întrebau şi ei cum poţi face lucruri cu cuvinte, francezii - voyeurişti şi voyanţi dintotdeauna - voiau să ştie cine este cel care spune cuvintele cu care se fac lucruri.
Ajunşi la t