Ştiţi, probabil, de stupidele variante corecte politic ale basmelor clasice, în care, pentru ca mintea copiilor să nu fie agresată de nici o "scenă tare", bunicuţa din Scufiţa Roşie nu mai e mîncată de lup, ci închisă într-un dulap. La acestea m-am gîndit în momentul în care am citit raportul "Desenele animate - violenţa şi audienţa", efectuat de Direcţia Monitorizare din cadrul CNA şi dat publicităţii luna aceasta.

După cum ni se spune în raport, "subiectul monitorizării a fost violenţa ficţională sub cele două forme: fizică şi verbală." Prin urmare, cei de la Direcţia Monitorizare (oare n-ar fi fost mai bine să i se spună, corect româneşte, "Direcţia de Monitorizare"?) au urmărit timp de două săptămîni, în cursul lunii februarie anul acesta, cele trei canale de desene animate de la noi, Cartoon Network, Jetix şi Minimax, şi au contabilizat toate formele de violenţă fizică şi verbală. Care sînt acestea? Ne spun tot ei: "Forme de violenţă fizică: lovituri, bătaie, rănire (cu obiecte), rănire (cu arme), crimă, tortură, luare de ostatici, privare de libertate, tîlhărie, explozie, accident, violenţă de masă, distrugeri, altele. Forme de violenţă verbală: certuri, injurii, ridicare de ton, ţipat, limbaj licenţios, obscen, calomnie, insultă, ridiculizare, atac la persoană, ameninţare, argou, altele".

În fine, rezultatele la care au ajuns sînt unele contabile, fără să se ţină seamă de nuanţe şi fineţuri de interpretare: "La nivelul canalelor analizate scenele de violenţă s-au distribuit astfel: 3.285 de scene de violenţă (43%) la Cartoon Network; 2.130 de scene de violenţă (28%) la Jetix; 2.166 de scene de violenţă (29%) la Minimax".

CNA-ul este interesat în mod special, după cum a declarat în repetate rînduri preşedintele instituţiei, Ralu Filip, de impactul psihic al televizorului asupra copiilor şi se îngrijeşte cu precădere de confortul şi sănăt