Dragă Domnule Felix, Deşi numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu mi-aţi fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din cînd în cînd la televiziunile dumneavoastră, în cadrul ştirii zilnice despre nu ştiu ce mare brînză a mai făcut Partidul Conservator, şi credeam că sînteţi un tip bonom, bleguţ şi - fie-mi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că sînt tînără şi încă mai am multe de învăţat de la un cadru cu etatea şi experienţa dumneavoastră. Apoi am văzut două emisiuni care mi-au relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de bărbat puternic, aprig, ferm şi patriot. E vorba de cele două emisiuni în care v-aţi enervat - cea a lui Robert Turcescu şi cea a Gabrielei Vrânceanu-Firea, unde aţi intervenit prin telefon. Cînd urlaţi bărbăteşte că în notele informative pe care le-aţi semnat aţi fost un adevărat patriot îmi venea să vă îmbrăţişez, nu alta!... Am închis ochii şi, ascultîndu-vă, mi-am imaginat cum trebuie să fi fost cînd anchetaţi elementele duşmănoase... Nu vă ascund că am simţit un fior de plăcere aşa de intensă, cum numai generalul Vlad mi-l mai oferea. V-am văzut cu ochii minţii cum urcaţi, temerar, pe stîncile Vîrfului Omu, cum vă întîlniţi cu bubulii lui Pavel Coruţ şi cum meditaţi împreună cu ei pentru binele acestei patrii. Cum vă desprindeţi cu greu din atitudinea contemplativă şi vă duceţi la datorie, să anihilaţi duşmanii care ne pîndesc fără de odihnă. Cum dejucaţi planurile diabolice ale spionilor nemţi care vor să treacă trădătorii peste graniţă. Apoi, cînd v-aţi făcut public dosarul de la CNSAS - o altă lovitură de maestru! Excelentă pentru inducerea în eroare a duşmanului. Că dumneavoastră n-aţi fost Felix, ci Dorin. Că n-aţi fost cadru de-al nostru, ci urmărit de noi. Că am încercat să vă racolăm, dar că n-am reuşit şi că dumneavoastră n-aţi făcut altceva decît "să daţi ţeapă Securităţii". (Ca orice băiat cu ochii