Omar Hayssam are ceva din măreţia tragică a figurilor în jurul cărora se nasc epopei şi manele. E omul care a dus în spate povara furtului la scară mare într-o ţară obişnuită cu scara 1/100. Fapte de beduin care atacă o oază părăsită, pe muzica lui Ţeicu şi pe versurile lui Rotaru. Omagiu suprem, numele său va intra în limbaj ca substantiv comun. Despre o hoţie de proporţii se va zice "a dat cu haisamul". "Le-a băgat omaru-n casă"! Spre mirarea psihologilor viitorului, umilul Omar a cucerit toate oficialităţile care i-au ieşit în faţă. Farmecul său a înmuiat pe rînd demnitatea istorică a lui Iliescu, voinţa privatizatoare a lui Ursachi, zgîrcenia bugetară a lui Muşetescu, medicina penală a lui Tănăsescu, rîvna justiţiară a lui Nastasiu, independenţa judecătorilor şi energia şoricească a cpt. Soare. Şirul celor care i-au băut banii, i-au semnat hîrtiile şi au visat să mai găsescă un astfel de emir penal ar putea (şi ar trebui) să-nconjoare de trei ori fortul Jilava. În procedură de urgenţă şi cu cercel de identificare în ureche! Ce s-o mai lungim, Hayssam a furat şi a mituit în ciuda acestora şi împreună cu ei! Bărbat frumos (bîlbîit, scund şi obez), priceputul român (de origine siriană, ca toţi românii chibzuiţi) a mizat pe imbatabilele atuuri ale minoritarului de profesie. La atac a scos sacoşa cu bani, punga cu relaţii şi iuţeala de mînă. În apărare, a abordat milogeala, pozele de familie, paralizia la cerere, vocea plînsă şi tumorile ce apar doar cînd e cazul. Pare puţin, dar pentru fanii legendarei Fairouz, "privighetoarea Damascului", toate metodele sînt utile. Trebuie doar să găseşti băieţi gospodari care vor vile mari. Şi fete cu sîni similari. Care, şi ele, iubesc discuţiile despre cultură. Şi plata-n natură. Subiectul Omar a căzut ca un trăsnet şi, vorba lui Constantin Drăghici, "cine ştie cîte-or să mai cadă". (Preşedintele zice că mai sînt vreo 76 de