Mă dusăi să trec la Olt într-o repezeală că mi-era dorul bolnav tocmai la Băile Herculane. Avea febră 40 dorul meu. Şi cum mă dusăi, mă dusăi dracului să mă spînzur de Oltenia. Bă, tată, nu e neam mai tîmp ca olteanul, bă... eu sînt oltean, ştiu ce vorbesc. Pervers, sărac, tîmp, ţepar, dar mai ales asfaltat nema. Nema asfaltare. Nişte găuri în Oltenia emană găuri în conştiinţa lor. Nu vezi un drum normal fără jupuiala de asfalt, nu vezi o bornă kilometrică să-ţi dea un kilometraj ca lumea, că vine o tablă imediat şi te contrazice. Aici sînt 20 de km pînă la Craiova, la 25 de metri sînt 22 de km. Bă, oltenii ăştia şi-au îngropat de mult moşii, că n-au înţelepciune în cap, în asfalt, în nimic. Vă dau eu o idee, bă, oltenilor, vă sînt dator că m-aţi născut în pămîntul ăla... uite cum faceţi: vă aşezaţi toţi, dar toţi oltenii pe marginea şoselei, şi trageţi de şosea să se potrivească cît mai puţine găuri pe carosabil şi mai multe găuri pe unde treceţi voi, negospodarilor. Şi dacă nu te omoară moartea, te omoară şantierele. Bre, de la Craiova la Severin, nişte labe triste de Olt nu-s în stare de 10 ani de zile să facă un asfalt ca lumea... că eu mai fusei pe acolo şi văzui că de ani de zile nu şi-au terminat contactul lor abisal cu lopata, lopata nu şi-a încheiat meditaţia cu asfaltul fierbinte, iar asfaltul fierbinte nu s-a desprins încă de hermeneutica hegeliană a fabricii. Stau oltenii înşiraţi pe marginea şoselelor, flămînzi, zgribuliţi, şchiopi, orbi, şantalii şi nu mai pot să se fure între ei că nu mai au ce, dar să se angajeze la coada unei lopeţi să-şi termine dracului şoselele, nu o fac. De ce? Că aşa e olteanul! Varză! Cred că porcii, că fiecare oltean are mîndria lui de Crăciun, porcul, deci fiecare porc a halit juma de asfalt, de aici găurile, de aici lipsa de elementar înveliş negru al pămîntului. Bă, oltenilor, luaţi dracului tot asfaltul, aşa, frumos,