Rezoluţia 1701 a Consiliului de Securitate ONU include dezarmarea miliţiilor Hezbollah ca una dintre principalele condiţii pentru ca armistiţiul acceptat de Liban şi de Israel să devină o pace. A fost unul din punctele centrale ale tratativelor pentru mandatul forţelor internaţionale care se pregătesc să vegheze la respectarea rezoluţiei. Deocamdată, în aşteptarea căştilor albastre, armata israeliană nu s-a retras din sudul Libanului. Grijuliu cu aparenţele echidistante, secretarul general ONU a cerut Israelului ridicarea blocadei maritime şi terestre, iar conducerii Hezbollah - eliberarea celor doi militari evrei luaţi prizonieri la începutul conflictului. "În Liban trebuie să existe - aşa cum am fost de acord cu toţii - o singură lege, o singură autoritate, o singură armată", a spus Kofi Annan în etapa Beirut a vizitei sale. Dar FINUL - structura ONU alcătuită probabil din 15.000 de oameni - nu are mandat pentru a executa acest "trebuie". Pentru a face faţă reticenţelor guvernelor europene s-a precizat în ce condiţii li se va permite militarilor FINUL să angajeze forţa: este admisă folosirea oricăror mijloace pentru apărare. Nici vorbă de dezarmarea Hezbollah, în discuţiile preliminare considerată a fi una din condiţiile necesare ale armistiţiului. Armata libaneză nu are puterea de a pune în aplicare un astfel de plan. Iar declaraţiile şeicului Nasrallah, conducătorul luptătorilor şiiţi, sînt presărate cu atîţia "dacă", încît acoperă aproape toate situaţiile posibile: "Atîta timp cît armata Israelului este în Libanul de Sud, Hezbollah are dreptul să reziste şi, dacă pînă acum a dovedit o anumită rezervă şi toleranţă, îşi rezervă dreptul de a reacţiona cînd va fi cazul". El a explicat că, în sudul Libanului, Hezbollah îşi va arăta în public armele doar cu prilejul înmormîntărilor. "Politica noastră va evita etalarea armelor. Dacă armata libaneză va observa un o