"Nimeni, dar absolut nimeni n-a ieşit, pînă acum, în faţa naţiunii, să facă public un ghid practic de supravieţuire măcar în primele luni ale anului 2007". Cînd am citit fraza asta în numărul trecut al Dilemei vechi la rubrica lui Robert Turcescu am crezut că este o glumă care mi-a scăpat. Recitind, tot scăpată a rămas. La ce se referă colegul Turcescu? S-ar spune că ne-am programat nişte inundaţii catastrofale la începutul lui 2007. Sau măcar un cutremur nimicitor. "Faceţi rezerve de apă potabilă, cumpăraţi-vă veste de salvare şi petreceţi revelionul sub o masă solidă" - cam aşa ar putea suna cîteva sfaturi de supravieţuire la integrare. Pentru că la integrarea în UE se referă Robert Turcescu. Şi nu este singurul. Ani de zile a fost la modă să visezi frumos. Vine Europa şi ne face curăţenie, ne construieşte autostrăzi şi ne spală pe mîini. Moda s-a inversat brusc şi dramatic. Acum eşti pe val dacă te vaiţi. Ne va fi rău, vai de capul nostru, asta ne mai lipsea acum: integrarea. S-ar zice că trei preşedinţi şi patru guverne ale României s-au chinuit să deschidă şi să închidă negocieri şi să aplice conştiincios reţete dure doar pentru a ne duce spre o nouă pacoste. Cu asemenea oscilaţii părem, din afară, un popor cu totul sărit de pe fix. Ce vom păţi după 1 ianuarie 2007? Nu se vor schimba toate în bine cum credeam pînă mai an, dar nici nu avem nevoie de ghiduri de supravieţuire. Mai ales că avem experienţa altor opt ţări foste comuniste care au intrat în 2004. Ca să fim corecţi cu noi, trebuie spus că şi acolo Casandre supărate au prezis catastrofe care s-au infirmat pe bandă. Să ne uităm mai atent la Polonia, ţara care ne e cea mai apropiată ca dimensiuni şi structură socială. Nu ne vom opri la politica poloneză, tulburată de crize, deşi am avea de învăţat şi de acolo. Dincolo de politica internă, integrarea Poloniei este un succes economic şi social. De ce se