- Advanced Eliade Studies
Acest subtitlu – o expresie folosita la congres de Norman Girardot – ar putea acoperi, cred, multe dintre comunicarile de la congresul de istoria religiilor. Ele au in comun faptul ca fiecare dintre intervenienti a incercat un efort interpretativ care sa mearga mai departe decit stereotipurile despre Mircea Eliade, fie ele pozitive sau negative. Faptele, textele lui Eliade fiind acum cunoscute, cum le interpretam? Daca afirmatia initiala nu este chiar exacta, proba Jurnalul portughez, care abia acum intra in circulatie, intrebarea creeaza un cadru hermeneutic in care faptele si textele respective nu mai sint cercetate pentru ceea ce spun, ci pentru ceea ce ele reveleaza.
Am putea numi atunci avansate acele studii eliadesti care astfel de semne ale unor sensuri complexe cauta, in baza unei bogatii informationale si argumentative deosebite, si depasesc astfel obsesia studiilor, sa le zicem, initiale, aceea de a-l clasifica pe Eliade intr-una din rubricile obisnuite: om de stiinta sau scriitor, istoric sau filozof al religiilor, democrat (de dreapta) sau fascist, nationalist sau internationalist, ca si aparent mai inteleapta dar, in fond, sterila lui etichetare cu „si/si“. Din pacate, unele studii eliadesti din Romania au ramas – dar sint si exceptii – in prima faza. Nu pot, de aceea, decit regreta ca cercetarile din cadrul seminarului despre Eliade de la New Europe College din primavara si vara lui 2006 nu au fost facute publice la congres: fiind ascultator al unora dintre ele, pot spune ca o meritau pe deplin, ca „avansate“ in sensul de mai sus. Ma refer din nou la Eugen Ciurtin, Mihaela Timus, Mihai Neamtu si altii, dar in primul rind la Andrei Oisteanu. Acest excelent cercetator a fost, de altfel, si (co)organizator al congresului, in calitate de presedinte al Asociatiei romane de istoria religiilor, si a fost prezent la
