* Cîrtiţa / The Departed (SUA, 2006), de Martin Scorsese.

Primele minute din Cîrtiţa sînt pline pînă la refuz. Mai întîi facem cunoştinţă cu gangsterul irlandez (din Boston) Frank Costello (Jack Nicholson): cu filozofia lui de viaţă ("Nu vreau să fiu un produs al mediului meu. Vreau ca mediul să fie produsul meu."), cu anticatolicismul lui, cu gusturile lui literare (Joyce - nici mai mult, nici mai puţin), cu grija lui paternă, tuşantă, pentru dezvoltarea armonioasă a tinerelor fete din cartier ("Ai deja ciclu?", o întreabă el, în loc de "ce mai faci?", pe una dintre ele). Apoi facem cunoştinţă cu un băiat numit Colin, care e ajutor de preot pînă cînd Frank îl ia şi-l face omul lui. Apoi sărim peste nişte ani şi-l regăsim pe băiat la Academia de Poliţie, unde se pregăteşte să devină om al legii, rămînînd totodată omul lui Frank - "cîrtiţa" lui în Departamentul de Investigaţii Speciale. Dar, pe lîngă acest băiat rău care pare bun (Matt Damon), mai cunoaştem (tot la Academie) şi un băiat bun care pare rău: pe Billy (Leonardo DiCaprio), care se pregăteşte să devină "cîrtiţa" poliţiei în banda lui Frank. Primim aceste informaţii în ţîşnituri scurte şi dese, cu mare presiune (montajul e rapid şi zgrunţuros), pe care le înghiţim odată cu substanţele toxice - resentimente interetnice, homofobie reflexă - deversate generos de personaje în limbajul lor, şi după cîteva minute sîntem atît de surescitaţi, încît e norocul nostru că sîntem şi complet ameţiţi, altfel tare mă tem că ne-am sări unii altora la beregată înainte de a apuca să vedem pe ecran titlul filmului. Dacă vi se pare cam mult pentru o expoziţiune, credeţi-mă că, cel puţin pe partea de ameţeală, ce-i aici nu-i nimic pe lîngă ce era în Infernal Affairs, filmul hong-konghez pe care se bazează Cîrtiţa: acolo, cei doi actori cu care făceam cunoştinţă în prolog, în postura băiatului bun care de fapt e rău, re