La 26 aprilie 2006 s-au împlinit 20 de ani de la accidentul produs la centrala nucleară de la Cernobîl. Comemorarea s-a produs într-un moment cînd, aparent, societatea ucraineană manifesta un interes foarte scăzut faţă de subiectele "Cernobîl" sau "energia atomică", iar ambele conferinţe, organizate cu prilejul comemorării, s-au desfăşurat fără accesul publicului larg, în primul caz, din întîmplare, şi în al doilea, fiindcă aşa fusese planificat.
Memoria Estului şi a Vestului
O descriere în plan istoric a celor întîmplate a fost de la bun început, interzisă în Europa de Est şi a fost descurajată şi în continuare. La trei ani de la eveniment, toate datele referitoare la accident erau clasificate ca secrete de stat, supravegheate de KGB, situaţie modificată abia în primăvara anului 1989. Despre aspecte cum au fost avorturile impuse tuturor femeilor însărcinate din zona limitrofă centralei avariate, pe parcursul a nouă luni după eveniment, s-a aflat mult prea tîrziu, pentru a mai trezi compasiune din partea opiniei publice. Acest lucru s-a petrecut în pofida faptului că mulţi savanţi în domeniul energiei nucleare - deşi comunişti, totuşi interesaţi de cercetarea şi aflarea adevărului - încercaseră să se pronunţe împotriva politicii oficiale de trecere sub tăcere a catastrofei. Atîta timp cît exista Uniunea Sovietică, circula informaţia speculativă despre aşa-numitul duşman de clasă din Vestul capitalist, care, după toate probabilităţile, ar fi vinovat de cele întîmplate. Începînd cu guvernarea lui Elţîn din 1991, în Rusia, şi terminînd cu guvernarea lui Iuşcenko din 2004, în Ucraina, au început să fie culpabilizaţi comuniştii şi s-a pus pe seama neglijenţei sovietice cauza accidentului.
În Europa de Vest, versiunea oficială despre evenimentul de la Cernobîl corespunde datelor din toate publicaţiile oficiale din domeniul energiei atomice (IEA): pînă