⢠Nicolae Mărgineanu, Un psiholog în temniţele comuniste, Editura Polirom, 2006.
După ce am trăit comunismul, începem, iată, cu actele pe masă, să şi înţelegem ceea ce ni s-a întîmplat. Am în faţă o carte, frumoasă grafic, cumplită în conţinut: Nicolae Mărgineanu, Un psiholog în temniţele comuniste. Volumul a fost îngrijit de Cristina Anisescu, prefaţat de profesorul Adrian Nicolau şi cuprinde "Documente preluate din arhiva CNSAS". Documentele îl privesc, în primul rînd, pe psihologul Nicolae Mărgineanu, profesor al Universităţii din Cluj, în al doilea rînd, familia acestuia, adică frate, soţie, copii: cu alte cuvinte, tot "clanul" Mărginenilor, intrat în burta Securităţii.
Dacă citeşti documentele filă cu filă, descoperi, în primul rînd, limbajul de lemn al epocii şi-al instituţiei, pus inclusiv în gura anchetaţilor (Nicolae Balotă ne povestea, mai anii trecuţi, ce zadarnic se străduia, cînd i se dădeau la semnat procesele-verbale de anchetă, să elimine unele cuvinte care îi fuseseră atribuite). În al doilea rînd, lectura documentelor te ajută să întrezăreşti cîte ceva din mecanismul de funcţionare a comunismului.
Procesul Mărgineanu a fost unul confecţionat. Intrat în urmărire încă din 1942, reclamat în 1946 de un grup de profesori (adică, pe şleau, de colegi) în calitate de manist şi de "secretar general al Asociaţiei Româno-Americane", pentru "subminarea organizaţiei comuniste universitare", Mărgineanu pare a fi, la fel ca Eugen Ionescu în procesul lui militar din 1946, victima tentativelor puterii comuniste de a compromite şi de a distruge PNŢ-ul. Diagnosticul exact îl vor da însă, fără îndoială, istoricii. Arestat în 14 aprilie 1948, el a fost implicat într-un proces de "lot", format din 12 acuzaţi, cu o tentă antiamericană făţişă.
Acuzat de complot contra statului şi de spionaj în favoarea americanilor, de legături cu "criminalul
