În urmă cu trei luni am scris aici o serie de trei articole despre problema corupţiei. Atingeam şi chestiunea măsurării fenomenului şi a percepţiei corupţiei. Criticam atunci Indexul Percepţiei Corupţiei făcut de Transparency International pentru că dă eşecuri spectaculoase la nivel comparativ. Reiau exemplele de atunci (nr. 137 al Dilemei vechi): în indexul pe 2005, Polonia e mai coruptă decît Tunisia, Columbia şi Cuba, iar România e chiar mai coruptă decît Ruanda şi China. Problema cu indicele TI este că spune multe despre starea de spirit a populaţiei şi foarte puţine despre starea de fapt. Astfel încît fiecare scor în sine este interesant pentru modul în care o populaţie se raportează la propriul sistem politic, dar în context comparativ punem alături opinii diferite despre fenomene diferite (corupţia din Cuba şi cea din Polonia sînt foarte diferite). Vorbeam în articolul din septembrie şi despre un instrument concurent dezvoltat de organizaţia Global Integrity (www.globalintegrity.org), care nu măsoară corupţia în sine, nici percepţia ei, ci anticorupţia, adică ce anume instituţii şi reguli dezvoltă o societate pentru a contracara fenomenul. Anunţam că România a fost pentru prima dată inclusă în cercetarea pe 2006 şi anticipam întrebarea dacă România se va situa mai bine în indexul anticorupţiei decît în cel privitor la percepţie. Cer scuze cititorilor pentru lungul periplu printr-un articol vechi, dar astăzi urmează chiar continuarea: Global Integrity Index 2006 a fost dat publicităţii zilele trecute (poate fi consultat pe site-ul organizaţiei).

Indexul ţine cont de 290 de indicatori, notaţi de un sistem de raportori şi recenzenţi anonimi. Au fost acoperite 43 de ţări, majoritatea state democratizate de curînd, sau care încă nu au demarat procesul de democratizare (Vietnam). Excepţia o constituie Statele Unite şi Israelul, două democraţii consolidate