Alegerile pentru Congres, din noiembrie anul trecut, l-au pus pe preşedintele George W. Bush în faţa unui refuz dur al politicii lui în Irak. Imediat după alegeri, Grupul de Studiu pentru Irak a înaintat o propunere bipartizană pentru o retragere graduală din Irak. Însă Bush a respins-o şi continuă să vorbească de o victorie în Irak - deşi nu e prea clar ce înseamnă asta. Poate pentru că Irakul va fi legat de imaginea sa viitoare, Bush s-a arătat reticent în a abandona în momentul în care situaţia este aproape de un dezastru.

Bush va mări numărul trupelor americane în Bagdad şi în provincia Anbar şi va încerca să stopeze atît războiul civil sectar, cît şi insurgenţa sunnită. I-a înlocuit pe generalii John Abizaid şi George Casey, care erau sceptici faţă de o creştere a numărului de soldaţi, şi l-a schimbat din funcţie pe ambasadorul Zalmay Khalizad, despre care se credea că negociază o înţelegere politică în Irak. O parte dintre legiuitorii democraţi care deţin majoritatea în noul Congres nu sînt de acord cu această abordare. Unii dintre aceştia caută retragerea imediată şi presează Congresul să taie fondurile pentru război, însă e puţin probabil să se întîmple aşa ceva. Congresului îi este frică să nu pară că abandonează soldaţii aflaţi în teren, aşa că nu va bloca strategia lui Bush, chiar dacă o va critica.

Bush a declarat de multe ori că numărul trupelor din Irak a fost o decizie militară şi că el a urmat doar sfatul generalilor săi, dar acum e clar că nu s-a întîmplat aşa. Ironia face că a existat un anumit moment în care o mărire substanţială a trupelor chiar ar fi putut să conteze. În aprilie şi mai 2003, sondajele arătau o majoritate în rîndul irakienilor care se bucura de înlăturarea lui Saddam Hussein. Însă administraţia Bush nu a reuşit să controleze revoltele, a desfiinţat armata irakiană şi a permis ca securitatea în zonă să se deteriore