Principala problema cu care se confrunta atat membrii diferitelor jurii literare, cat si criticii care alcatuiesc, la finalul unui an editorial, liste cu cartile cele mai bune (cele mai semnificative, cele mai importante) este proasta difuzare a multor volume. E nevoie ca "arbitrul" sa se transforme intr-un detectiv si sa-i caute pe la vestiare, pe culoare, la peluza stadionului ori pe strazile care duc inspre acestea pe acei "jucatori" care ar fi trebuit sa se afle de la bun inceput in teren.
Vedete si petarde
Editurile cu mai multa vizibilitate si cu difuzare pe masura (Polirom-Cartea Romaneasca, Humanitas, Grupul Editorial Corint, RAO, Paralela 45) au un net avantaj asupra celor cu vizibilitate sublima, dar lipsind cu desavarsire: Vinea, Univers Enciclopedic, Junimea si grosul editurilor din provincie. Campul editorial autohton s-a impartit, comasat, compactat in cateva grupuri puternice, precum trusturile din sfera economica ori din cea media, lasand "in afara jocurilor" restul micilor edituri, care nu prea mai au sanse sa recupereze decalajul. Confirmarea acestei realitati am avut-o, in 2006, la Targurile Nationale (Bookfest si Gaudeamus), unde standurile marilor edituri zdrobeau, efectiv, puzderia de standulete ale editurilor mai mici, care nu se puteau consola nici macar cu statutul de sateliti.
Criticul literar, constientizand aceasta stare de lucruri, e obligat profesional sa dea credit si gir tuturor cartilor bune, indiferent de impactul lor pe piata. Nici discriminari negative, penalizand un titlu fiindca a aparut la o editura obscura, dar nici discriminari pozitive, elogiindu-l pentru "a da peste nas" orgoliilor celor mari. Ceea ce m-a interesat in primul rand a fost obiectivitatea selectiei facute pentru cititorii Ziarului de Duminica. Au contat exclusiv calitatea estetica, critica ori relevanta documentara a cartilor, i
