"Sunt un nimic care vorbeste despre nimic", spunea odata Roman Cotosman, cu modestia artistului truditor intr-ale spiritului, cautator al acelui absolut al creatiei, ca sentiment puternic si totodata nedefinit, durabil si vibrant.
Lucrarile expuse la galeria Anticariat "Curtea Veche" vorbesc despre aceasta transcendenta a nimicului, despre plenitudinea golului, despre dimensiunea ne-numitului, despre mistica, despre iubire ca act creator. Tablourile fac parte din colectia lui Livius Ciocarlie si sunt mesagerele spirituale ale artistului care a ales, dupa 1990, sa se stabileasca la Philadelphia. S-a stins din viata, dupa o lunga suferinta, la 71 de ani, la finele anului trecut.
O alternanta subtila a unor monocromii ca arta a meditatiei si desene, ca o retea incifrata de linii si semne, alcatuieste un discurs despre nevoia de a iesi din contururile realitati pentru a putea sa-i evoci mai deplin focul si desertaciunea, profunzimile. "Eu cred ca exista o identitate fundamentala intre dorinta creatoare si dragoste", spune Cotosman. Lucrarile sale sunt o dimensiune a unui sentiment estetic, exista in ele un tremur, o intensitate, o vibratie. Monocromiile nu sunt ceva nou. De la Malevitch si Rothko pe de o parte, la unii expresionisti abstracti ca Ad Reinhart sau chiar artisti pop ori minimalisti din secolul XX, multi pictori prezinta tentative ale acestor provocari la meditatie care sunt picturile monocrome. S-a spus chiar si in literatura ca o pagina alba poate fi mai plina de sensuri decat una scrisa, pentru ca il incita pe privitor sa intervina activ in creatia artistica cu propria experienta personala si culturala. Usoara ondulare a laturilor lucrarilor lui Cotosman implica o dorinta de comunicare, o unduire ca o seductie, care devine insidioasa in privirea publicului, dand dramatism si totodata un sens ludic abstractiei geometrice, constructivismului
