Deprecierea graduala a monedei nationale este un rau tot mai necesar. Alternativa pare utopica, desi are un nume simplu: reforma.Deprecierea graduala a monedei nationale este un rau tot mai necesar. Alternativa pare utopica, desi are un nume simplu: reforma.
Banca centrala i-a taiat dobanzii de politica monetara trei sferturi de punct, pe fondul "continuarii procesului de dezinflatie si al atingerii obiectivului propus pentru anul 2006". Performanta de la nivelul inflatiei a fost realizata pe baza "politicilor monetare si fiscale restrictive, coroborate cu deflatia preturilor volatile ale produselor alimentare, temperarea dinamicii preturilor administrate si aprecierea leului fata de euro".
Asta era. Ultima parte a frazei e cea care conteaza. Eu cred ca autoritatile monetare au redus dobanda fiindca sunt ingrijorate de aprecierea monedei nationale - "mai rapida decat cea anticipata".
Dar tintirea ratei de schimb si a deficitului extern in locul inflatiei nu este neaparat un lucru rau. Cursul este o oglinda mai completa a economiei decat inflatia, fiindca intra in contact si cu balanta de plati externe. Mai rau e ca tot nu avem politica fiscala. Cat nu vedem cheltuieli realizate - in masura incasarilor - numai din categoria corespondenta de venituri, si nu din alta, se poate spune ca Ministerul Finantelor stie doar pe ce da banii, dar nu prea are habar de unde ii scoate. Iar cand Fiscul banuieste gresit cati bani incaseaza, tot nu-i o problema pentru el, caci majoreaza taxele. Nu este, numai ca o mutare a greutatii fiscale de pe impozitele directe pe cele indirecte face ca PIB-ul sa nu mai fie dependent de performanta economiei. Taxele se incaseaza indiferent de ce se intampla cu profiturile companiilor sau cu veniturile angajatilor. Se extrag direct din nivelul de trai.
Bun, si care e legatura intre un astfel de comportament fiscal si poli
