* Ion Pop (coordonator), Dicţionar analitic de opere literare româneşti N-Z, ediţie definitivă, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2007.

Cel de-al doilea volum al Dicţionarului analitic... coordonat de Ion Pop îl continuă pe primul cu aceeaşi distribuţie şi cu aceeaşi "specializare". Ion Pop se ocupă mai ales de poezie suprarealistă şi de avangardă, Ion Vartic, Leon Baconsky şi Călin Teutişan - mai ales de literatura interbelică, Ştefan Borbély - cu precădere de optzecismul canonic, Ioana Bot - de optzecişti şi romantici, Sanda Cordoş, Mihaela Ursa sau Horia Poenar - de literatura "sub comunism" ş.a. Anumite articole din dicţionar sînt fragmente din studii anterioare ale criticilor. Sigur e însă că puzzle-ul de opere literare semnificative şi abordate adecvat - fie că e vorba (rar) de pură istorie literară sau critică a receptării în epoca de apariţie ori în prezent - se constituie ca un legato situat atît deasupra întîmpinării la cald şi a receptării de grup, cît şi a abuliei metodice care a marcat, în diferite forme, critica românească de după 1989. Cînd critica de întîmpinare a devenit, cu puţine excepţii, o pledoarie pentru un singur fel de a scrie, cînd grupul (literar, redacţional) a ajuns criteriu de omologare critică, în fine, cînd a face critică metodică a devenit sinonim cu obscuritatea, sibilinismul şi inapetenţa vitală - desfăşurarea de forţe critice din Dicţionarul analitic... este de-a dreptul liniştitoare. Există, desigur, ca în orice dicţionar, vîrfuri şi văi, există analize strălucitoare şi analize cuminţi, analize inedite şi compilaţii cinstite. Cu greu însă veţi găsi inadecvare, bricolaj sau rea-voinţă ca în alte dicţionare cu pomenirea cărora n-aş ocupa spaţiul din Dilema veche.

Recunosc, au fost articole care m-au interesat mai mult ca altele, autori pe care i-am căutat şi i-am citit, chiar atunci cînd opera analizată nu intra în preo