Intre unul si doua milioane de salariati vor trebui sa aleaga in acest an fondul privat de pensii la care sa contribuie, dar in lipsa unei campanii de informare publice, oamenii se vor trezi nu numai ca nu stiu ce fond sa aleaga, dar nici ce inseamna aceste fonduri private de pensii si cum difera fata de asigurarile de viata pe termen lung.
Astfel, aceasta mare reforma, care va fi si o mare afacere - in urmatorii trei ani, activele fondurilor de pensii private ar urma sa ajunga la un miliard de euro - este pe punctul de a incepe fara ca beneficiarii sai - angajatii, sa fie lamuriti.
Cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte a salariatilor romani din sistemul privat privesc sistemele publice de sanatate si de pensii cu foarte multa neincredere.
Acum se vad de fapt roadele inghetarii privatizarii si a investitiilor straine intre 1990 si 1996, cand Romania a fost din punct de vedere economic doar o prelungire a economiei de comanda dinainte de 1990.
Cresterea masiva a contributiilor de asigurari sociale din 1995 incoace, facuta pentru a compensa pensionarile anticipate care au mascat somajul, a creat deficit la bugetul public de pensii care a trebuit sa fie compensat prin dublarea nivelului de contributii sociale.
Odata majorate aceste contributii sociale la niveluri insuportabile pentru marea majoritate a companiilor - mai putin pentru banci, care inca extrag marje mari de profit din lipsa de concurenta, sau pentru companiile multinationale care au atuul unei productivitati inalte datorat managementului performant - intre angajati si stat s-a nascut o mare neincredere.
Statul ofera servicii proaste -sistem de invatamant invechit, pensii foarte mici, spitale publice prost administrate, iar angajatii, de comun acord cu angajatorul, evita prin orice mijloc posibil plata contributiilor sociale.
Costurile acestei neincrederi si a a
