Exista leac pentru uzina brasoveana? Cum in aceste zile, in dezbateri publice, dosarul "Tractorul" e rasfoit fila cu fila, nu lipsesc nici vocile care incearca sa scrie istoria cu daca..."Daca uzina ar fi fost privatizata, astazi lucrurile ar fi stat cu totul altfel acolo". O simpla presupunere. "Dacia" Pitesti a fost privatizata si lucrurile au luat-o intr-o directie buna. Un caz fericit. A fost privatizata si compania de automobile de la Craiova. Ghinion, insa: statul roman s-a vazut nevoit, dupa cativa ani, sa-si ia uzina inapoi iar acum cauta iar petitori. Nici la Resita privatizarea n-a fost mai reusita. Privatizarea e, intr-adevar, o solutie buna, dar numai in acele cazuri in care apar cumparatori cu istorie, cu experienta, cu bani si cu usi deschise in banci.
"Tractorul" n-a avut insa sansa unei privatizari de succes. De fapt, uzina n-a fost privatizata. A ramas a statului. A trait, la granita dintre anii '89 si '90, aceleasi clipe de entuziasm pe care le-a trait toata tara. Numai ca entuziasmul a fost un prost sfetnic. Pentru ca s-au comis si erori mari. Speranta a fost, atunci, exagerata. Speranta ca economia romaneasca va iesi repede din criza. Pe acest fond, s-a nascut un soi de romantism antieconomic.
Totusi, o intrebare dramatica staruia in mintile romanilor: "Ce sa facem cu aceste bijuterii, care sunt fabricile romanesti?" Aceasta intrebare nu si-o puneau numai cei care lucrau in aceste intreprinderi. O auzeam rostita pretutindeni.
Numai ca multe dintre aceste "bijuterii" nu erau invatate sa inoate in apele repezi ale concurentei. In vremea socialismului, decenii in sir, in economia romaneasca a functionat un surogat de competitie: intrecerea socialista. Premiile: fotografii la panouri "de onoare". Sau alte stimulente "morale". Fara nici un efect pozitiv asupra calitatii produselor si eficientei economice. Munca, stimulata doar m
