In prima editie a ZF, in noiembrie 1998, cea mai importanta stire economica era scoaterea la privatizare a uzinei Tractorul. La noua ani de atunci, Tractorul, alaturi de Aro si alte intreprinderi nerentabile sunt in sfarsit inchise.

In acea perioada la putere era o coalitie de dreapta. Acum este iarasi o coalitie din care face parte si Partidul Liberal. S-ar putea spune ca, iata, partidele de dreapta sunt cele care iau deciziile corecte economic, cu costuri pe termen scurt dar benefice pe termen lung pentru economie.

Dar intrarea in faliment a Aro, Tractorul sau Rulmentul Brasov nu se datoreaza atat vointei politice, cat incapacitatii acestor companii de a-si plati datoriile catre furnizori.

Aceste companii nu-si plateau nici inainte datoriile, nici la stat si nici catre furnizorii de gaz sau de electricitate, dar intre timp ceva s-a schimbat. Proprietarul furnizorilor. Sub presiunea FMI si a Bancii Mondiale, statul a trebuit sa vanda pachetele majoritare de actiuni la furnizorii de electricitate si energie. Astfel, patru din cele opt filiale ale Electrica au fost privatizate, iar distributiile de gaz au fost vandute catre E.On si Gaz de France.

Ironia este ca aceste privatizari s-au facut chiar de catre guvernul PSD, deci o guvernare de stanga. Cu alte cuvinte, partidul de stanga PSD, care a tinut cu dintii inainte de 1996 de firmele de stat, este adevaratul autor al lichidarii Tractorul Brasov.

Nici un politician nu vrea sa apara la stiri explicandu-le celor 2.000 de angajati de la Tractorul ca fabrica trebuie inchisa. Dar ceea ce pot hotari politicienii este privatizarea, deci instaurarea relatiilor de piata intre companii. Iti livrez, iti platesc. Nu imi platesti, te chem in instanta.

Sigur ca e cazul ideal si ca intre firme private exista intarzieri la plata, iar in goana dupa cash cei mai tari pe pozitie intr-o relatie c