De mai bine de douăzeci de ani, destinul oraşului Călăraşi a fost legat, inevitabil, de existenţa Combinatului Siderurgic. Cum a mers combinatul, aşa se poate spune că a mers şi oraşul. Ce se întîmplă acum la Călăraşi? Combinatul a dat faliment.
De la ce s-a pornit?
Pe la sfîrşitul anilor â70, Ceauşescu s-a gîndit să construiască un combinat aproape de Bucureşti. Ideea era să aducă minereu pe Dunăre (că aşa era cel mai ieftin) şi să producă oţel. Construcţia propriu-zisă a demarat în 1978, iar opt ani mai tîrziu a început să funcţioneze prima uzină, cea cocso-chimică. În cîţiva ani, erau gata şi alte secţii: oţelăria electrică, laminorul pentru profile mijlocii, depozitul de materii prime şi unitatea de îmbogăţire a minereurilor de fier. În Călăraşi au venit atunci specialişti de la marile combinate din Reşiţa, Galaţi şi Hunedoara şi muncitori sîrguincioşi din Moldova. Toţi aceştia au primit locuinţe în cel mai bogat cartier din oraş, care s-a numit (cum altfel?) "2 Moldoveni". Profesorii mai în vîrstă îşi aduc aminte că elevii de la Liceul industrial care munceau la combinat erau plătiţi mai bine decît un cadru didactic şi că "nimeni nu sufla în faţa lor". Oraşul îşi trăia atunci, în anii â80, zilele lui de glorie. A primit la un moment dat chiar şi un premiu. Afişe mari anunţau cu mîndrie, să ştie toată lumea, că municipiul Călăraşi este "cel mai curat oraş din Republica Socialistă România". În plus, grădina zoologică din Călăraşi avea cea mai mare suprafaţă din ţară şi era un furnizor important de animale pentru celelalte grădini zoologice. Peste toate astea a venit însă Revoluţia. Prinşi cu combinatul neterminat, călărăşenilor se pare că nu prea le-a priit schimbarea, pentru că, din 1998, Combinatul Siderurgic a fost închis. Din 2001 a intrat în faliment, iar din 2005 a fost vîndut pe bucăţi la fier vechi. Acum, cînd vii dinspre Bucureşti, int
