● Parfumul / Perfume: The Story of A Murderer (Germania, 2006), de Tom Tykwer.

Cum ecranizezi o carte ca Parfumul? Fantasmagoria literară a lui Patrick Sûskind e construită pe premisa că mirosul e cea mai importantă dimensiune a lumii: numai el face diferenţa dintre o persoană irezistibilă şi una insignifiantă, numai el îţi poate da cheia, esenţa, adevăratul suflet al unei fiinţe - sau chiar al unei pietre. Datorită nasului său supraomenesc de fin, eroul romanului e singurul om în măsură să valorifice toate aceste secrete şi singurul om în măsură să aprecieze la adevăratele lui dimensiuni jalnicul eşec al proiectului uman de a pune lumea în cuvinte - "toate aceste groteşti neînţelegeri între bogăţia lumii percepute olfactiv şi sărăcia limbajului". Spectacolul din Parfumul constă în bravura cu care autorul mobilizează toate resursele limbii (germane) pentru a ţine pasul cu percepţiile eroului său, pentru a captura fiecare dintre mirosurile acelea nemaipomenite, ca într-un fiolă preţioasă, sub capacul unui nume corespunzător sau al unei sinestezii fulgurante. Cum transformi acest spectacol pur literar (un tur de forţă, ca şi traducerea Gretei Tatler) într-un spectacol cinematografic? "Vedea toată piaţa cu ajutorul mirosului", scrie Sûskind despre eroul său, şi întrebarea pe care trebuie să şi-o pună regizorul unei ecranizări după Parfumul este dacă-l poate face pe spectator să miroasă piaţa aia cu ajutorul văzului.

Acţiunea începe într-o piaţă - "cel mai atotduhnitor loc" din Franţa secolului al XVIII-lea - şi regizorul Tom Tykwer îşi dă toată silinţa s-o facă să duhnească pe o rază de un kilometru în jurul cinematografului, aglomerînd energic detalii de gunoaie, şobolani şi peşti în putrefacţie. Acolo se naşte geniul olfactiv Jean-Baptiste Grenouille, ale cărui prime inhalaţii pe acest pămînt - coincizînd cu primele lui urlete - rezultă în condamnar