Cazul Ralucai Stroescu a facut ceva valva. Presa a scris ca a murit de prea multa munca. A contrazis astfel un proverb mobilizator care spunea ca munca nu a omorat pe nimeni. Despre cazul sau s-a discutat mult mai ales in lumea corporatiilor, acea lume agitata pe care o vezi pe la orele pranzului invadand restaurantele din centrul Bucurestiului.
A intrat in lumina reflectorului obiceiul de a munci epuizant, un obicei deloc rar daca ne gandim ca, intr-un sondaj facut recent de o firma de recrutare, 44% din angajati au afirmat ca se intampla frecvent sa munceasca in weekend.
Dar cazul Ralucai Stroescu a facut valva si in alta parte. A fost amintit de cateva ori de Mircea Geoana de 1 Mai. Nu se face sa folosesti moartea unei persoane la un miting politic. E de prost gust. Si, dincolo de aceasta constatare, mi se pare ca intre tipul de om care a fost Raluca Stroescu si PSD este o prapastie.
PSD nu are nimic de spus lumii corporatiste, acelor romani care nu depind de stat, nu asteapta pomeni de niciun fel si nici nu prea au incredere in stat (dovada ca nimeni nu se plange la directia muncii ca sta peste program si nu primeste plata orelor suplimentare).
Ce are PSD de spus si de oferit oamenilor din noua economie? Care sunt tot mai multi.
Am vazut la televizor o scena in care participantii la mitingul PSD stateau la coada (de peste o ora, cum spunea o doamna in varsta) ca sa ia cei patru mici si berea gratis de la partid. Imaginati-va cat de bizara este scena asta vazuta din lumea corporatista. Acolo unde patru mici si o bere se castiga intr-o jumatate de ora de munca. Sunt doua Romanii diferite, vorba lui Adrian Nastase.
Intrebarea ingrijoratoare pentru PSD este: cati dintre colegii Ralucai Stroescu si din mediul corporatiilor ar fi participat la un astfel de miting?
Manifestatia de 1 Mai a
