România s-a împărţit în două tabere în aceste zile, o fractură care va trebui inevitabil reparată în viitor de cei care vor deţine puterea. Deocamdată, Parlamentul întinde coarda mult dincolo de limitele bunului-simţ şi chiar de litera Constituţiei în numele căreia acţionează. E posibil ca în viitorul apropiat, acest Parlament să voteze o lege cu un singur articol: "Le este interzisă candidatura pentru funcţii publice acelor cetăţeni care au activat în marină şi care au chelie". Ca să ştim un lucru cert.

Bătălia politică atît de izolată de obicei se întinde acum de la televizor pînă la piaţă şi pînă la scara blocului meu (un vecin m-a întrebat dacă îl suspendă şi acum pare supărat pe mine, pentru că a luat pronosticul drept semn de aprobare). Nu cred să mai fi existat o vreme în istoria României în care atît de mulţi oameni să citească Constituţia sau măcar să ştie ce scrie acolo. Am auzit celebrele vorbe "fapte grave" pe unde nu mă aşteptam şi poate că iese şi ceva bun din toată agitaţia asta.

Pînă una-alta, constat că celebrul proverb "spune-mi cu cine te însoţeşti..." nu prea mai funcţionează. M-a trecut un fior cînd Gabriel Liiceanu l-a întrebat pe György Frunda la TVR cum poate să se alieze în Parlament cu Vadim Tudor şi cu PRM, iar senatorul maghiar i-a dat un răspuns atît de sofisticat încît nici măcar nu l-am reţinut. Dar ulterior m-a trecut alt fior cînd mi-am dat seama că la fel de uşor Frunda l-ar fi putut întreba pe Liiceanu: "Dar dumneavoastră, domnule profesor, cum de sînteţi de aceeaşi parte cu Victor Roncea?". Şi ar fi avut dreptate să întrebe, pe aceeaşi logică pe care Liiceanu i-a aplicat-o în acea emisiune (poate singura în care s-a discutat civilizat despre subiect, poate şi pentru că lipseau obişnuitele brute de idei care ne-au umplut televizorele, de gen Şerban Nicolae, Ludovic Orban şi mulţi alţii). Asta este, nu îţi alegi alia