Pagina de Internet a Partidului Popular European (PPE), cel mai influent grup politic din Parlamentul European, se deschide cu o declaratie neechivoca de sprijin a presedintelui formatiunii, Wilfred Martens, fata de Traian Basescu.
„Sint convins ca va cistiga referendumul nu doar pentru ca duce o lupta deschisa inpotriva coruptiei ci si pentru ca majoritatea romanilor au incredere in el”.
Remarcile sale sint in egala masura o replica directa la o scrisoare transmisa recent liderilor tarilor membre din UE de catre Partidul Socialist European (PSE) in care se exprima ingrijorarea fata de „incercarile presedintelui suspendat de a submina legitimitatea Parlamentului de la Bucuresti”.
Intrind intr-o polemica destul de virulenta cu danezul Poul Nyrup Rasmussen, presedintele PSE, dl Martens descrie partidul d-lui Iliescu drept „principalul aliat al nasilor coruptiei din Romania” si tine sa precizeze ca PSD este un simbol al trecutului comunist al tarii.
Astfel de dispute destul de corozive demonstreaza o data in plus ca reverberatiile crizei politice de la Bucuresti se simt deja la nivel continental. Problema e ca acum dupa ce Romania a devenit tara membra registrul declaratiilor s-a schimbat complet.
Cu gindul la zestrea de europarlamentari pe care fiecare partid membru o aduce grupului sau politic din Parlamentul European liderii acestora sint dispusi sa faca destule compromisuri tactice trecind in planul doi respectarea unor valori la care ar fi facut mult mai apasat trimitere in perioada pre-aderare. Dl.
Rasmussen, de pilda, face abstractie in luarea sa de pozitie atit de faptul ca votul din Parlamentul Romaniei a ignorat cu totul decizia Curtii Constitutionale, ceea ce il face legal dar nelegitim, dar si un principiu elementar care ar trebui sa fie valabil in orice confruntare, politica sau nu, acela ca
