Pe masura ce gherila mediatica si ambuscadele legislative se intetesc, presedintele prospera. Procentual si politic. Polemic si conceptual. Toxicitatea cultivata temeinic ii prieste presedintelui, asa cum s-a putut lesne observa, marti seara, la TVR, intr-o dezbatere proiectata ca sesiune de defaimare si incheiata cu un triumf complet al argumentelor presedintelui. Episodul va fi uitat repede.

Ziaristii implicati vor ramine cu rusinea si o vor stivui cuminte, intr-un palmares descalificant. Acestea sint datele perisabile ale serii de marti, care a prelungit cu o zi si un episod obisnuintele statice si negative ale gindirii critice simulate. Aceeasi dezbatere a fost insa locul unei dezvoltari de mare importanta. Traian Basescu a cistigat disputa prin calitatea discursului.

Traian Basescu a vorbit si a gindit ca un om de stat, iar aceasta mutatie trimite in derizoriu interminabila epoca de antigindire politica romaneasca.

Obisnuinta de a face din discursul politic un loc de mare suferinta lingvistica si un pustiu intelectual e atit de veche intre politicienii romani, incit a incetat de mult sa mai fie exceptia si a devenit norma unui univers deformat, meschin si steril.

Aceasta norma parea de neinvins si ameninta sa dea gramatica definitiva a dezbaterii publice, nivelul si obiectivele discutiilor romanesti despre romani. Pe firul acestui tip de coerenta intunecata se putea intimpla un singur lucru: recircularea infinita a lipsei de orizont, stiinta statului pe loc intr-o baie fara primenire, alaturi de cele mai dure deseuri ale subdezvoltarii.

Cu alte cuvinte, acelasi tarc conceptual, marcat la un capat de demagogie si la celalalt de suspiciune.

Cum a spart Traian Basescu acest automatism? Prin idei. Prima spune ca, intr-un fel, 19 mai a trecut, ca referendumul nu e o partida de sanctificare sau dem