Dupa succesul inregistrat de „The Prestige“, atat in randul criticilor, cat si la box office, s-a spus destul de raspicat ca orice alt film avand ca subiect magicieni/iluzionisti va fi judecat in raport cu acesta. Nimeni nu ar fi putut sa excluda din start un film mai bun, dar punctul de referinta fusese stabilit.
Iata insa ca a venit Neil Burger cu un film care aluneca abil pe langa reperul trasat cu cateva luni inainte. „The Illusionist“ este un film cu si despre magicieni, numai ca abordarea e total diferita. Nu suntem introdusi in lumea lor misterioasa, nu ni se induce promisiunea ca vom afla vreun mare secret, nu asistam la rivalitati ucigatoare intre vedetele breslei.
Nimic din toate acestea. Ni se infatiseaza doar o banala poveste de dragoste. Banala pentru ca, pana la urma, toate povestile de dragoste sunt la fel. Iar magia, care poate fi lesne asociata iubirii, este in cazul nostru doar un mod de a batatori calea intre cele doua suflete-pereche.
Desi ni se ofera cateva rasturnari de situatie si nici nu se poate spune ca tensiunea lipseste, nu scenariul este punctul forte al acestui film. Il avem in primul rand pe Edward Norton, care, chiar daca nu face rolul vietii sale, are o maniera interesanta de a-si interpreta personajul. O dovada in plus a faptului ca un actor mare poate da recital si pe o partitura mica.
Rolurile secundare sunt si ele bine „mobilate“, o figura aparte facand Paul Giamatti, care presteaza asemenea unui mijlocas la fotbal: nu iese in evidenta, nu marcheaza, dar „ara“ terenul 90 de minute, oferind pe tava pase utile vedetelor.
Nu in ultimul rand, ar trebui evidentiate imaginea si scenografia, adevaratele puncte forte ale peliculei. Asa se face ca putinele goluri ale scenariului sunt umplute discret, cu un farmec aparte. Filmarile sunt impecabile, ca de manual, ceea ce induce spec
