Ca Traian Basescu a gresit atunci cind i-a luat telefonul ziaristei de la „Antena 1” e neindoios. Are citeva circumstante atenuante datorita momentului, tensiunii din ziua votului de la referendum, dar gestul ramine. Mai ales ca era vorba totusi de un spatiu public.
Ceea ce nu inseamna insa ca nu ar trebui sa se discute in paralel si despre limitele dupa care jurnalismul devine cu totul altceva decit demersul legitim care raspunde interesului publicului de a fi informat, dupa cum suna definitia de manial.
Nici remarcile facute de presedinte catre sotie nu sint prea fericite. Dar aici sintem deja in cu totul alta situatie. Traian Basescu era in mod evident intr-un spatiu privat. Hai sa ne gindim cum procedam fiecare dintre noi intr-in astfel de perimetru. De cite ori nu se intimpla sa scapam o injuratura sau remarci care ne-ar face sa rosim daca ar deveni publice. Veti spune ca dl.
Basescu e presedinte, un inalt demnitar al statului, si pe el trebuie sa il judecam diferit. E o opinie discutabila daca ne aflam in afara spatiului public. Nu sintem totusi roboti. Fiecare dintre noi avem nevoie si de un spatiu privat care chiar asa trebuie sa ramina, unul protejat de intruziunile din exterior, indiferent de natura acestora. Altfel intram in plin scenariu de tip Big Brother.
Daca acceptam ca legitime astfel de intruziuni si, mai mult, aducem in spatiul public si incepem sa judecam din punct de vedere moral sau din orice alta perspectiva vorbe spuse in acest context atunci riscam sa ajungem in situatii de cosmar.
Cu tehnologiile de telefonie mobila de banda larga nu e departe vremea cind vor ajunge in mod curent pe ecranele televizoarelor sau ale calculatoarele scene transmise in direct cu demnitari, oameni de afaceri cunoscuti, vedete de cinema dar si cu alte persoane cit de cunoscute, precum ziaristii, in cele ma
